ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1499/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sectia a II-a Civilă, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B., reprezentată de S.C. C. S.A., și intervenientul D., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.800 RON cu titlu de pretenții, reprezentând despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Normei 20/2017 și a Legii 132/2017, art. 1.356 și următoarele, art. 1493, art. 1.566 - 1.584 din C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara în soluționarea cauzei și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

La termenul de judecată din 14 octombrie 2020, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara sectia a II-a Civilă, invocată de către pârâtă și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 10606 din 14 octombrie 2020, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut incidența art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., iar față de împrejurarea că sediul pârâtei se află în București, a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 4 București, apreciată ca fiind instanța competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția Civilă, la 02 februarie 2021.

Prin sentința civilă nr. 3452 din 16 martie 2021, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentare, instanța a reținut că litigiul are ca obiect pretenții, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe prevederile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă. Prevalându-se de locul producerii riscului asigurat, reclamanta a sesizat Judecătoria Timișoara, instanță competentă teritorial în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Din constatarea amiabilă de accident depusă la dosar, rezultă că accidentul s-a produs în localitatea Covaci, care se află în cirscumscripția Judecătoriei Timișoara.

Instanța a apreciat că regula prevăzută la art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. se aplică atunci când se solicită despăgubiri rezultate dintr-un contract de asigurare, indiferent dacă reclamantul este persoană prejudicată sau terț cesionar, textul nefăcând nicio distincție în acest sens.

Pe cale de consecință, competența aparține Judecătoriei Timișoara întrucât reclamanta este cea care are alegerea între mai multe instanțe competente, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., iar aceasta a ales Judecătoria Timișoara, raportat la locul producerii accidentului.

A mai reținut instanța faptul că pârâta nu putea înlătura competența instanței după alegerea acesteia de către reclamantă, astfel că Judecătoria Timișoara a devenit exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu.

În baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 aprilie 2021, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara sectia a II-a Civilă și Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara sectia a II-a Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată, reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.800 RON cu titlu de pretenții, reprezentând despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x. Pretențiile solicitate, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință ca urmare a indisponibilității autoturismului, care a suferit daună totală în urma evenimentului rutier din data de 14.01.2019, sunt întemeiate pe dispozițiile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă.

Astfel, instanța sesizată a fost cea de la locul producerii riscului asigurat, respectiv Judecătoria Timișoara, instanță competentă potrivit art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

În materia competenței teritoriale regula generală este instituită de art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 115 alin. (1) din C. proc. civ., în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea introduce și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Prezentul litigiu intră sub incidența materiei asigurărilor, contrar celor reținute de către Judecătoria Timișoara în sentința pronunțată, întrucât despăgubirile solicitate de către reclamantă sunt întemeiate pe prevederile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului și pârâtă, în acest sens fiind și considerentele deciziei nr. 13/2020 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1309 din 30 decembrie 2020.

Totodată, art. 116 din C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte reține că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a stabilit în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.