ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1497/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I Civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. (fostă A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciilor materiale în cuantum de 50.538,53 RON, cauzate reclamantei prin neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente creanței datorate, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, urmând ca suma finală să fie actualizată la data plății efective conform prevederilor art. 1489 din C. proc. civ., precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 02 octombrie 2020, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de către pârâta C. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 10382 din 02 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, secția I Civilă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, motivat de faptul că prin art. 20 din contractul de vânzare cumpărare nr. x/11.06.2019, părțile au stabilit că "orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, referitor la încheierea, executarea sau încetarea lui, se va soluționa de instanțele judecătorești de la sediul cumpărătorului".

La pronuntarea hotărârii, instanța a avut în vedere faptul ca sediul cumpărătorului este în București, pe raza sectorului 1.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București, secția I Civilă, în data de 07.01.2021, sub același numar.

Prin sentința civilă nr. 1892/2021 din 12 martie 2021, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Judecătoria Sector 1 București a constatat că reclamanta a invocat ca temei al cererii de chemare în judecată, Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, încheiat cu una dintre pârâte, iar potrivit cap. XII pct. 6 din contract "orice litigiu decurgând din/sau în legătură cu prezentul contract, referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea lui, va fi soluționat de instanțele judecătorești de drept comun din Timișoara".

De asemenea, instanța a relevat că reclamanta nu face nicio referire în acțiunea formulată la contractul de vânzare cumpărare nr. x/11.06.2019, în cuprinsul căruia părțile au prevăzut la cap. VIII art. 20 din contract o clauză de alegere de competență.

Totodata, mai reține instanța că pârâta C. nu este parte în Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/11.06.2018, pentru ca sediul acesteia să fie luat în considerare la stabilirea competenței.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză operează prorogarea convențională a competenței în favoarea instanței inițial învestite, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, potrivit art. 129 pct. 3 din C. proc. civ. coroborat cu art. 130 și art. 248 din C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția I Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și, potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 aprilie 2021, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara, secția I Civilă și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor, la plata prejudiciilor materiale în cuantum de 50.538,53 RON, cauzate prin neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale.

Reclamanta a menționat ca temei al cererii de chemare în judecată contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, precum și contractul de vânzare cumpărare nr. x/20.07.2018, invocând neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale pârâtei B. și răspunderea pentru garanție a pârâtei C..

Prin urmare, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra unei cereri de plată a despagubirilor derivată dintr-o actiune în răspundere contractuală.

Având în vedere faptul că părțile sunt cele care determină conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința părților, obiectului și cauzei potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., instanța a fost învestită cu o acțiune în răspundere contractuală. Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/11.06.2018 a fost invocat ulterior sesizării primei instanțe, cu solicitarea reclamantei de a fi inclus în cauza acțiunii.

La cap. XII pct. 6 din contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, pe care se întemeiază acțiunea introductivă, părtile au prevăzut o clauză atributivă de competență, prin care "orice litigiu decurgând din/sau în legătură cu prezentul contract, referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea lui, va fi soluționat, de instanțele judecătorești de drept comun din Timișoara".

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Prin urmare, regula stabilită la art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Întrucât competența de soluționare a litigiului de față nu este una exclusivă ci alternativă, clauza atributivă de competență în temeiul căreia reclamanta a introdus acțiunea la Judecatoria Timișoara îsi produce efectele în cauză, una dintre pârâte având, de altfel, sediul în Timișoara.

Potrivit art. 112 alin (1) din C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă de instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.