ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1520/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 14 august 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 46.685 euro, reprezentând contravaloare mărfuri, costuri de transport și dobândă legală penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 47 din 26 februarie 2020, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat litigiul în favoarea Tribunalului Ilfov.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 2029/03.08.2020 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Buftea, care, la rându-i, a trimis dosarul înapoi și a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 262/09.12.2020 a admis sesizarea și a stabilit competența materială de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buftea, secția civilă.

Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3597 din 10 martie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina.

În argumentarea soluției, a reținut că, în speță, reclamanta a dedus judecății o acțiune întemeiată pe răspunderea contractuală a transportatorului, fixarea competenței acesteia realizându-se în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport. De asemenea, în acord cu art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum locul de plecare stabilit în contractul de transport pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, atașat la dosar, este municipiul Slatina, a fost determinată competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Slatina.

La rândul său, Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 2356 din 26 mai 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și reiterată de pârât, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În expunerea argumentelor, a reținut că, raportat la calificarea cererii, ce se grefează pe un contract de transport, ar fi în discuție o competență alternativă, determinată de prevederile art. 107 și 113 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea să introducă acțiunea, atât la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâta, cât și la instanța locului de plecare sau de sosire.

Referitor la obiectul litigiului, având în vedere că există o contradicție între răspunderea contractuală pretinsă de reclamant, în temeiul unui contract de transport, și cea menționată de pârât, respectiv existența unui contract de expediție, judecătoria a îmbrățișat punctul de vedere reținut de Tribunalul Olt, prin sentința nr. 47 din 26 februarie 2020, în sensul că obligația asumată de pârâtă prin intermediul Comenzii nr. x din 21 mai 2018 nu este de a transporta în mod efectiv cele 893 de anvelope marca x, ci numai aceea de a organiza transportul acestora prin contactarea unei societăți specializate în realizarea activităților de transport.

Prin urmare, între pârâtă și reclamanta A. nu a intervenit un contract de transport, ci un contract de expediție, în baza căruia pârâta și-a asumat obligația de a organiza transportul celor 893 de anvelope, activitate care, printre altele, a presupus și contactarea unui transportator care să realizeze în mod efectiv transportul acestor bunuri.

În acest caz, reclamanta nu avea un drept de opțiune între instanța în circumscripția căreia pârâta își are sediul social (Tribunalul Ilfov) și instanța în circumscripția căreia se află locul plecării sau locul sosirii celor 893 de anvelope, ci se aplică regula generală în materie de competență teritorială, instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este cea în circumscripția căreia pârâta are sediul social.

Instanța a reținut că, și din perspectiva nerespectării regulilor de procedură în materie de competență, litigiul se impune a fi soluționat de Judecătoria Buftea.

La termenul de judecată din 20.07.2020, Tribunalul Ilfov și-a verificat competența materială, pronunțându-se în sensul declinării cauzei la Judecătoria Buftea. La Judecătoria Buftea, la primul termen de judecată din 04.11.2020, reprezentantul reclamantei a susținut că, în speță, competența materială aparține Tribunalului Ilfov, astfel încât a fost calificată atât competența materială a tribunalului, cât și cea teritorială a Tribunalului Ilfov, și nu a Tribunalului Olt, acesta fiind termenul de judecată la care reclamanta putea să invoce temeiul de drept susținut și în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, și în cadrul conflictului de competență, nu a fost contestată competența teritorială, ci ca urmare a soluționării acestuia, cauza a fost trimisă la Judecătoria Buftea.

Însă, din nou, la primul termen de judecată de la Judecătoria Buftea, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale, care a fost admisă, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 6, art. 116 C. proc. civ., motivat de înscrisul aflat la dosarul de la Tribunalul Olt, ce prezintă doar un loc de încărcare din Slatina.

În plus, s-a apreciat că reclamanta nu avea calitate pentru a invoca excepția necompetenței teritoriale alternative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., doar pârâtul având acest drept.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Buftea, pentru considerentele ce succed:

Prin demersul judiciar inițiat la 14 august 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 46.685 euro, reprezentând contravaloare mărfuri, costuri de transport și dobândă legală penalizatoare.

Înalta Curte reține, astfel cum a apreciat și prima instanță învestită cu soluționarea pricinii - Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în motivarea deciziei nr. 47 din 26 februarie 2020 (de declinare a competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Ilfov) că răspunderea contractuală pretinsă în cauză se grefează pe un contract de expediție și nu pe unul de transport, întrucât obligația asumată de pârâta B. S.R.L. nu este de a transporta în mod efectiv cele 893 de anvelope marca x, ci numai de a organiza transportul acestora prin contactarea unei societăți specializate în realizarea activităților de transport.

Astfel, raportat la natura contractului dintre părți, nu se poate stabili că, în speță, operează o competență teritorială alternativă, dată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și 113 pct. 6 din același cod - instanța în circumscripția căreia se află locul de plecare sau de sosire a celor 893 de anvelope, cu alegerea reclamantului între aceste două instanțe deopotrivă competente.

Întrucât nu există o dispoziție legală care să determine instanța competentă din punct de vedere teritorial pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de expediție, se constată că devine aplicabilă în acest sens regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel.

Sediul pârâtei B. S.R.L. este în comuna Chiajna, sat Roșu, județ Ilfov, în aria teritorială a Judecătoriei Buftea, astfel că, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., se va fixa competența în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.