ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2283/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, art. 158 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 25 din 26 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Tribunalului Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 1937 din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, cauza fiind trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Prin decizia civilă nr. 1421 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentința civilă nr. 25 din 11 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.

De asemenea, la 13 martie 2020, pârâta C. a declarat apel împotriva considerentelor aceleiași hotărâri, solicitând modificarea acestora și menținerea soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 379 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat și, totodată, a fost admis apelul pârâtei împotriva considerentelor hotărârii atacate, fiind înlăturate, în parte, cele referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la sumele solicitate.

În susținerea motivelor de casare, recurenta a arătat că motivarea instanței de apel, cu privire la respingerea încuviințării probei cu expertiză tehnică, este greșită, întrucât în cauză deși nu a fost efectuată o expertiză tehnică, aceasta a reținut că nu se impune refacerea probei cu expertiză iar, raportul pe care îl invocă, este un raport extrajudiciar, dispus într-un alt dosar în care reclamanta are calitatea de pârâtă. Prin urmare, recurenta susține că instanța de apel a analizat în mod eronat probatoriul administrat în cauză.

Potrivit recurentei instanța de apel, în mod greșit, a admis apelul pârâtei declarat împotriva considerentelor hotărârii pronunțate în primă instanță și a dispus înlăturarea mențiunilor privind dreptul reclamantei la plata sumelor solicitate, în condițiile în care prin sentința primei instanțe nu au fost reținute astfel de considerente. În acest sens, recurenta susține că decizia instanței de apel este în contradicție cu cele reținute de prima instanță, motivarea fiind străină de cele reținute de această instanță.

În continuare, recurenta a prezentat aspectele privind derularea relațiilor contractuale dintre părți și a învederat că, în analiza rezilierii abuzive, instanța de apel trebuia să ia în considerare toți factorii care au stat la baza întârzierii anumitor lucrări, respectiv condițiile meteorologice, devansarea lucrărilor aflate în sarcina exclusivă a pârâtei, etc.

A mai susținut că și-a îndeplinit obligațiile menționate prin notificarea din 3 februarie 2016, trimisă de pârâtă, cu excepția unei singure piese. Prin urmare, recurenta precizează că rezoluțiunea contractului este neîntemeiată, având în vedere că această obligație nu era una esențială în derularea contractului, piesa fiind una de rezervă iar, întârzierea livrării acestui echipament a fost determinată de furnizorul extern, fără însă ca efectuarea testelor și punerea în funcțiune, să fie posibilă.

Recurenta-reclamantă a mai precizat că, în ceea ce privește obligația de a asigura instructajul de folosire și exploatare pentru operatori, instanța de apel nu a analizat faptul că pârâta nu i-a pus la dispoziție lista cu cei patru operatori desemnați și, astfel, a fost în imposibilitate obiectivă de a asigura acest instructaj.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților iar, la 29 iulie 2021, recurenta A. and D. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției nulității recursului invocată de intimată, întrucât a indicat și dezvoltat motivele de casare iar, pe fond, a solicitat admiterea acestuia.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 2 noiembrie 2021.

La termenul din 2 noiembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Art. 483 alin. (3) Cod procedură civilă prevede că "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat, deși este întemeiat formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din același cod.

Înalta Curte constată că recursul declarat redă în mod fidel motivele de apel, fiind reiterate criticile din calea de atac a apelului privind livrarea echipamentelor, cauza depășirii termenului de livrare în respectarea obligației reclamantei de a efectua anumite lucrari de construcție prealabile, tipul de echipament livrat și precum și nerespectarea de către reclamantă a obligației de a asigura instructajul de folosire și exploatare a echipamentelor.

Instanța de apel a prezentat în mod clar argumentele pentru care au fost respinse criticile reclamantei privind rezilierea abuzivă a contractului, motivând că nu s-au dovedit cele susținute privind depășirea termenului de livrare, faptul că echipamentul livrat nu corespunde calitativ cu cel pe care pârâta s-a obligat să îl livreze, instructajul de folosire și exploatare era ulterior momentului livrării echipamentelor, nefiind posibil în lipsa acestora și, totodată, în mod corect, a considerat întemeiate criticile reclamantei privind mențiunile eronate din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la sumele solicitate.

Înalta Curte constată că prin motivele de casare recurenta nu critică motivele instanței de apel care au fundamentat soluția pronunțată și nu prezintă niciun argument din care să rezulte că analiza instanței nu corespunde normelor legale incidente, rezumându-se la a relua situația de fapt, relațiile contractuale între părți și criticile privind evaluarea eronată a dovezilor administrate și a respectării de către aceasta a obligațiilor contractuale.

În acest sens, se constată că recurenta, la pct. 13 din motivele de recurs, deși promovează calea extraordinară de atac a recursului solicită "instanței de apel" să analizeze rezilierea abuzivă a contractului, confirmând astfel reluarea criticilor din apel.

Critica recurentei referitoare la faptul că soluția instanței de apel privind considerentele sentinței atacate cuprinde o motivare străină față de susținerile primei instanțe nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât acest motiv de casare vizează exclusiv considerentele hotărârii atacate și nu pe cele ale primei instanțe.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost indicat în mod formal, întrucât din cuprinsul motivelor de casare nu rezultă norma de drept material care a fost încălcată sau aplicată greșit de instanța de apel.

Prin urmare, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivare necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din același cod, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de reclamanta A. and D. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 379/2020 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. and D. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 379/2020 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.