ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2021

HOTĂRÂRE

21.04.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 10.01.2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 3.155.314,86 RON reprezentând debit parțial din serviciile prestate, în baza contractului nr. x/10.12.2012 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 892.692,6 RON de la scadența facturilor și până la 20.12.2019, precum și la plata penalităților de întârziere reprezentând dobânda legală penalizatoare de la 21.12.2019 până la plata integrală a debitului. A mai solicitat restituirea bunurilor primite în custodie conform procesului-verbal de custodie semnat de părți și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1.528, art. 1.536 și urm. C. civ., art. 90 alin. (3) și art. 91 din H.G. nr. 925/2006, art. 194 C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 2516/09.12.202020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunța astfel, instanța a dat eficiență prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., reținând că sediile pârâtelor se află în raza teritorială a Tribunalului Olt, astfel încât competența teritorială de soluționare a litigiului îi revine Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 03.02.2021, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 100/23.03.2021, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea pronunțării regulatorului de competență. A suspendat judecarea pricinii până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că, în raport cu art. 98 alin. (1), art. 107 alin. (1), art. 116, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1.270 alin. (1) C. civ., în mod legal a fost sesizat Tribunalul București, instanța de la sediul reclamantei, cu respectarea prevederilor clauzelor contractuale.

Astfel, instanța a reținut că pretențiile reclamantei vizează executarea contractului nr. x/10.12.2012, părțile stabilind de comun acord alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze litigiile ivite între părți, prin clauza de la art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012 care prevede că "Soluționarea neînțelegerilor ivite între părți în legătură cu interpretarea sau executarea prezentului contract se va rezolva pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de către instanța judecătorească în raza căreia își are sediul partea care reclamă".

În consecință, Tribunalul Olt a dispus declinarea cauzei în favoarea instanței inițial învestite cu soluționarea litigiului, cea de la sediul reclamantei, și a apreciat că apărările referitoare la tardivitatea formulării excepției de necompetență invocată de pârâta sunt nejustificate, având în vedere că la momentul invocării ei instanța nu își verificase competența, potrivit art. 131 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 06.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, acțiunea în pretenții întemeiată pe nerespectarea obligației privind plata debitului parțial în sumă de 3.155.314,86 RON are ca temei executarea contractului nr. x/10.12.2012.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012, părțile au stabilit că "Soluționarea neînțelegerilor ivite între părți în legătură cu interpretarea sau executarea prezentului contract se va rezolva pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de către instanța judecătorească în raza căreia își are sediul partea care reclamă", în cauză sediul reclamantei fiind situat în municipiul București.

Așadar, părțile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligațional dintre acestea să fie soluționate de o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, respectiv instanței de la sediul reclamantei.

Sesizarea Tribunalului București, instanța în raza căreia reclamanta își are sediul, a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților stabilită prin clauza inserată la art. 10.2 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 116 din același Cod, rezultă că prin sesizarea Tribunalului București, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente în acord cu clauza de la art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012 încheiat între părți.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.