ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 6 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, obligarea pârâtei la plata sumei de 20.900,24 RON reprezentând prejudiciu efectiv cauzat cu privire la autoturismul proprietate personală marca x, constând în manoperă, vopsitorie și piese conform devizului emis de S.C. B. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 111 și art. 116 C. proc. civ. și ale art. 1349 alin. (1), (2) și 3 și art. 1376 alin. (1) C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 60 din 22 ianuarie 2019, Judecătoria Deva a admis excepția de necompetență teritorială, invocată prin întâmpinare și a declinat la Judecătoria Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a cererii.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 107 și art. 113 C. proc. civ. a rezultat că în materia răspunderii civile delictuale competența este alternativă revenind reclamantului dreptul de a alege între două instanțe deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, locul săvârșirii faptei sau locul producerii prejudiciului.

S-a observat că în speță reclamantul a introdus cererea la Judecătoria Deva care nu este competentă sub niciunul din aspectele rezultate din textele anterior menționate.

Totodată, instanța nu a primit susținerea reclamantului conform căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și a constatat că aparține Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența, raportat la locul săvârșirii faptei ilicite și a producerii prejudiciului.

2.2. Prin sentința nr. 1923 din 19 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brezoi.

S-a reținut, prin prisma art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., că locul săvârșirii pretinsei fapte ilicite, aflat pe DN 7 km 204 plus 400 m, nu se află în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cu respectarea criteriului invocat de pârâtă prin întâmpinare cât și de reclamant prin notele scrise depuse pentru termenul din 19 aprilie 2020 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brezoi.

2.3. Prin sentința civilă nr. 686 din 13 august 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepția lipsei competenței teritoriale, invocată de instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții în favoarea Judecătoriei Deva. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cererii și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a constatat că reclamantul și-a întemeiat, în mod expres, cererea și pe prevederile art. 111 și art. 116 C. proc. civ.

Prin prisma art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002, art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 și art. 1 alin. (1) și (2) și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003, a reținut că C.N.A.D.N.R. este instituție publică, întrucât reprezintă o persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice, autorizată să presteze un serviciu public.

Raportat la aceste dispoziții, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Deva, în baza alegerii de competență realizate de reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor este o acțiune în pretenții prin care s-a solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova la plata sumei reprezentând prejudiciu efectiv cauzat cu privire la autoturismul proprietate personală al reclamantului.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., temei de drept în baza căruia a fost formulată acțiunea, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Totodată, art. 116 C. proc. civ., indicat în cererea introductivă de instanță, stipulează în sensul că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare, este o societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, persoană juridică română, de interes strategic național, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului și care desfășoară, în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor.

Se constată, de asemenea, incidența prevederilor art. 2 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, care la pct. 30 definește instituțiile publice ca fiind "denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)".

Totodată, prin definiția dată la art. 2 alin. (1) lit. b) de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin autoritate publică se înțelege "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În raport de toate aceste dispoziții legale, pârâta din cauză este o persoană juridică asimilată autorităților publice.

Or, prin prevederile art. 111 C. proc. civ. se reglementează o competență alternativă, care dă posibilitatea reclamantului, în conformitate cu art. 116 din cod, alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere opțiunea reclamantului, care a înțeles să învestească instanța de la domiciliul său, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.