ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2020

HOTĂRÂRE

15.05.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă, sub număr de dosar x/2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L., solicitând instanței emiterea ordonanței de plată pentru suma de 21.896 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/22.05.2018, factură acceptată la plată și bun predat și folosit de debitoare, prețul nefiind achitat până în prezent. Totodată, a solicitat actualizarea sumei restante la data efectivă a plății, acordarea dobânzii legale și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 noiembrie 2019, debitoarea B. S.R.L., reprezentată de curator special C., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, considerând că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanța în a cărei circumscripție își are sediul debitoarea, Judecătoria Călărași fiind competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 12392/2019 din 15 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de debitoare, și a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) și alin. (3) din Noul C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, materiale și teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetența fiind de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Art. 1016 C. proc. civ. prevede că, dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

S-a reținut că, în ceea ce privește cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speță, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competența teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse și la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Însă, această competență alternativă există numai în situația în care există prevederi exprese în convenția părților, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În situația în care nu rezultă expres locul executării, fie chiar în parte, a obligației, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, ci într-o atare situație se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Judecătoria Craiova a reținut că în speță nu există prevederi exprese în cuprinsul facturii depuse la dosar, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligației.

Ca atare, în lipsa unor prevederi exprese referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligației, s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că este competentă absolut să soluționeze cererea instanța de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoria Călărași.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 1016 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de debitoare prin întâmpinare, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Dosarul a fost înregistrat la 13 decembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Călărași, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 488 din 17 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatându-se ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Craiova, s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, instanță în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Călărași a reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, materiale și teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetența fiind de ordine privată.

Conform art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În ceea ce privește cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speță, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competența teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse și la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Însă, această competență alternativă există numai în situația în care, există prevederi exprese în convenția părților, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În situația de față locul încheierii contactului este la Craiova, factura ținând loc de contract, plata se face la Craiova, fiind cherabilă, vehiculul fiind predat la Craiova, competentă fiind astfel Judecătoria Craiova.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 1016, art. 113 pct. 3 din același cod, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, constatând ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Craiova și dispunând înaintarea dosarului Curții de Apel București, instanță în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la 7 aprilie 2020, sub număr de dosar x/2020, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Călărași și Judecătoria Craiova.

La primul termen de judecată din 9 aprilie 2020, Curtea de Apel București a invocat excepția necompenteței materiale în ceea ce privește soluționarea conflictului negativ de competență.

Având în vedere că cele două judecătorii între care s-a ivit conflictul negativ de competență nu se află în raza aceleiași curți de apel, Judecătoria Călărași fiind în raza Curții de Apel București, iar Judecătoria Craiova fiind în raza Curții de Apel Craiova, Curtea de Apel București a constatat că prezentul conflict negativ de competență ivit între cele două judecătorii, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată, se impune a fi soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu de către Curtea de Apel București, cum greșit a apreciat a doua instanță sesizată.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 25F din 9 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a conflictului de competență privind pe creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acțiunea promovată, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței emiterea ordonanței de plată pentru suma de 21.896 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/22.05.2018, factură acceptată la plată și bun predat și folosit de debitoare, prețul nefiind achitat până în prezent.

Potrivit art. 129 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, materiale și teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetența fiind de ordine privată.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stipulează că:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, în ceea ce privește cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speță, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competența teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse și la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În condițiile în care autovehiculul a fost predat în Craiova, locul încheierii contractului a fost în Craiova, plata trebuia să se facă tot în Craiova, este de necontestat că Judecătoria Craiova este instanță competentă în soluționarea cauzei, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că în speță este lipsit de relevanță faptul că părțile nu au prevăzut în mod expres în contract locul executării, chiar în parte, a obligației, câtă vreme potrivit dispozițiilor legale, în cazul contractului de vânzare cumpărare, atât locul predării bunului, cât și locul plății prețului este locul în care se află bunul la momentul încheierii contractului, în lipsa unei stipulații contrare.

În cauză, opțiunea reclamantei (creditoarea S.C. A. S.R.L.), conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de către Judecătoria Craiova ca instanță a locului prevăzut pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Odată învestită una dintre instanțele competente teritorial (în speță Judecătoria Craiova), opțiunea reclamantei (creditoarei) nu mai poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a acestei instanțe.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Craiova.