ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 966, art. 967 C. civ. 1864, art. 1.237 C. civ., art. 34 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

Prin sentința civilă nr. 4669/2023 din 11 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți la termenul de judecată din 11 octombrie 2023, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că litigiul dedus judecății este guvernat de regulile generale privind competența teritorială, respectiv art. 107 raportat la art. 112 C. proc. civ., ceea ce presupune că, în cadrul acțiunilor introduse împotriva mai multor pârâți, competența teritorială va fi determinată în funcție de domiciliul oricărui pârât.

Cu toate acestea, s-a arătat că sediul pârâtei B. S.R.L., în funcție de care reclamanta a ales instanța competentă teritorial, este necunoscut, astfel încât instanța competentă teritorial trebuie stabilită în funcție de domiciliul celorlalți doi pârâți, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

S-a concluzionat că, în raport cu domiciliul pârâților C. și D., aflat în localitatea Scornicești, județul Olt, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 8 noiembrie 2023 sub același număr.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în cauză, pârâții sunt decăzuți din dreptul de a invoca necompetența teritorială a instanței sesizate de reclamant, deoarece excepția nu a fost formulată prin întâmpinare depusă în termen legal.

S-a concluzionat că, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, competența Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în calitate de instanță sesizată de reclamant, este câștigată în mod definitiv cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 22 martie 2024 sub același număr.

Obiectul litigiului îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. și D., prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 25.02.2008.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pentru ipoteza pluralității de pârâți, art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În cauză, se reține că opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de către instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtei persoană juridică, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Or, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care prevăd dreptul de alegere între mai multe instanțe, cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, rezultă că reclamanta a învestit în mod legal Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă cu soluționarea cauzei.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține părții reclamante iar, odată învestită una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, competența nu mai poate fi contestată, de către instanță sau de pârâți, întrucât, prin introducerea acțiunii, instanța sesizată de reclamant a devenit competentă în mod definitiv să judece cererea cu care a fost sesizată.

Împrejurarea că societatea pârâtă se află în dizolvare ca urmare a deciziei asociatului unic, conform art. 235 din Legea nr. 31/1990, având dovada sediului expirată din 14.08.2008, nu este de natură să invalideze opțiunea reclamantei, având în vedere opozabilitatea mențiunilor din Registrul Comerțului coroborat cu obligația persoanelor supuse înregistrării de a realiza demersurile necesare în vederea prelungirii dovezii privind sediu social.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.