ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 732/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 24 noiembrie 2022, reclamantul CMI Dr. A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub numărul x/14.10.2021, îndeplinirea obligațiilor reclamantului conform clauzelor contractuale, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către societatea pârâtă respectiv obligarea pârâtei la predarea autoturismului comandat conform datelor redate la art. 2 din contract, la transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului și la obligarea primirii prețului transmis de finanțator, cu obligarea pârâtului la plata daunelor interese pentru neexecutarea la timp a obligațiilor contractuale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat să se constate faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a autoturismului Noul C. în termenul prevăzut la art. 5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021 din culpa exclusivă a pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale fără justificare; ca urmare a rezoluțiunii și a repunerii părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.000 RON reprezentând avansul de preț achitat pentru autoturismului obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2021.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese pentru lipsa de folosință ca urmare a neîndeplinirii obligației de predare a autoturismului în sumă de 10.000 RON și obligarea pârâtei la plata sumei de 23.802 RON (echivalentul sumei de 4.838 euro la cursul BNR din 15 martie 2023 - 1 euro = 4.9207 RON) reprezentând diferența de preț suplimentar achitată pentru achiziționarea unui nou autoturism cu caracteristici cvasidentice - Noul C. în data de 05 decembrie 2022 ca urmare a refuzului culpabil de executare a obligațiilor contractuale de predare din partea pârâtei, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,01 %/zi de întârziere pentru perioada 27.11.2022- 07.12.2022 la suma de 186 RON echivalentul sumei de 38 euro (la cursul BNR din 07.12.2022 1 euro=4.91 RON), dobândă care curge în continuare. A mai solicitat și cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 1530, art. 1549, art. 1688 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1913 din data de 08 mai 2022 pronunțată de Judecătoria Arad, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată precizată având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare- cumpărare și pretenții în contradictoriu cu pârâta care are sediul în municipiul Oradea.

A constatat că reprezentantul pârâtei a invocat la primul termen de judecată din data de 10 aprilie 2023, faptul că precizarea de acțiune i s-a comunicat pârâtei la data de 30 martie 2023, motiv pentru care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru studiul precizării de acțiune și depunerea întâmpinării, fiind respinsă cererea privind tardivitatea depunerii întâmpinării.

În ce privește competența, instanța a relevat că sunt incidente prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Instanța a conchis că, întrucât sediul pârâtei este în municipiul Oradea, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Oradea.

A mai subliniat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 113 C. proc. civ. pentru ca într-o atare situație să se poată reține competența alternativă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4882/2023 din data de 01 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Arad și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, față de obiectul cauzei și petitele formulate prin cererea introductivă, competența teritorială în cauză este de ordine privată fiind vorba de o acțiune ce vizează un raport juridic contractual de vânzare-cumpărare.

A arătat că pârâtei i-a fost comunicată acțiunea introductivă la data de 30 ianuarie 2023 și a formulat întâmpinarea în cauză abia la data de 02 mai 2023, cu depășirea termenului legal de formulare a întâmpinării de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, așa cum este și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad pe care pârâta a invocat-o prin întâmpinarea tardiv formulată.

Instanța a arătat că Judecătoria Arad a respins cererea reclamantului prin care se invocă tardivitatea depunerii întâmpinării de către pârâtă, deoarece reclamantul a fost de acord la primul termen de judecată cu amânarea cauzei la solicitarea pârâtei, pentru studiul precizării de acțiune depuse de reclamant.

Or, instanța a considerat că acea împrejurare nu avea aptitudinea de a conduce la respingerea excepției tardivității invocării excepției necompetenței teritoriale, întrucât formularea de către reclamant a unei precizări de acțiune sau chiar a unei veritabile cereri modificatoare (adiționale) în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ. nu poate produce efecte cu privire la competența instanței față de prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanța a mai apreciat că în cauză, sunt aplicabile considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-au statuat următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Astfel, instanța a conchis că, dacă instanța sesizată printr-un declinator de competență poate să își invoce necompetența de ordine publică atunci când instanța care i-a declinat competența a invocat excepția necompetenței de ordine publică cu depășirea termenului stabilit de lege pentru invocarea acelei excepții, a fortiori, într-o situație precum cea din speță, instanța poate constata că este necompetentă teritorial deoarece în fața Judecătoriei Arad pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale de ordine privată prin întâmpinare formulată în termenul prevăzut de lege, competența de soluționare a cauzei fiind astfel stabilizată în favoarea Judecătoriei Arad.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, "instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate."

Procedând la o astfel de verificare, se constată următoarele:

Conflictul negativ de competență supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, vizând un contract de prestări servicii.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ. prevăd "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 mai sunt competente: [...]8. Instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor", competența în acest caz fiind una alternativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În speță, se constată că nu s-a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată. La primul termen de judecată, 10 aprilie 2023, procedura de citare fiind legal îndeplinită, nu s-a invocat această excepție, iar instanța a dispus măsuri procedurale, cauza fiind amânată pentru că se depusese o precizare la acțiune, în vederea studierii acesteia.

Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad a fost invocată prin întâmpinarea depusă la precizarea la acțiune și discutată la al doilea termen de judecată, și anume 08 mai 2023.

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor și lucrărilor dosarului și a termenelor acordate în cauză.

Dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.