ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 464/2022

Ședința publică din data de 02 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 septembrie 2017, pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L la restituirea terenului în suprafață de 19.653 m.p., deținut de aceasta fără drept, din suprafața totală de 32.980 m.p., aflat în proprietatea reclamantei; obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, iar în ipoteza în care pârâta nu va executa de bunăvoie această obligație, autorizarea reclamantei să ridice ea însăși construcțiile, pe cheltuiala pârâtei. În subsidiar, a solicitat ca, în situația respingerii capătului al doilea al cererii, să se constate dobândit de către reclamantă, prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor identificate pe teren, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință asupra imobilului, calculate de la 25.12.2014 până la data eliberării imobilului.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 550, art. 555, art. 563-566, art. 582 alin. (2), art. 900 alin. (1), art. 919 alin. (3) C. civ., art. 482 raportat la art. 480, art. 494 C. civ. de la 1864, art. 192 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1198 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Prin sentința civilă nr. 580 din 04 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, constatându-se ivit conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 64F din 14 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a Civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 672 din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost calificată excepția nulității absolute a facturilor nr. x/01.10.1998 și nr. y/30.12.1999, invocată de reclamanta-pârâtă A. S.A., ca apărare de fond, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva pârâtei reclamante B. S.R.L., fiind respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea terenului în suprafață totală de 19.495 mp situat în intravilanul Municipiului Călărași și, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantei de 19.495 mp și la plata despăgubirilor rezultând din lipsa de folosință pentru același teren; a fost admis capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamanta pârâtă a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcțiilor identificate pe terenul proprietatea sa, ce au făcut obiectul facturilor nr. x/1998 și nr. y/1999. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată conexă formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L. împotriva reclamantei-pârâte A. S.A., fiind respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție și fiind obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă B. S.A. a sumei de 594.353 RON, reprezentând creșterea valorii terenului de 19.495 mp cu valoarea construcțiilor identificate pe teren, a fost respinsă în rest cererea conexă și obligată reclamanta-pârâtă A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată de 9548,5 RON reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâtă A. S.A.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 36 din 29 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare către o secție civilă nespecializată în litigiile cu profesioniști.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pentru stabilirea competenței funcționale, criteriul relevant privește natura sau obiectul litigiului, iar cum soluționarea litigiului pendinte nu impune aplicarea unor dispoziții speciale incidente în materia raporturilor dintre profesioniști, care să reclame specializarea completului, ci aplicarea dispozițiilor de drept comun care reglementează dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv a dispozițiilor care reglementează modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate și răspunderea delictuală, a trimis cauza spre competentă soluționare către o secție civilă nespecializată în litigiile cu profesioniști.

2.2. Învestită prin declinare, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, prin sentința civilă nr. 100A din 28 ianuarie 2022, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a civilă a Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18/2016 pronunțată în recurs în interesul legii, competența materială procesuală se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății. La rândul său, competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Instanța a reținut că, dacă la nivelul unei instanțe există secții/completuri specializate, o cauză ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac, această concluzie fiind subliniată explicit în paragraful 164 din decizia Înaltei Curți menționată anterior.

Plecând de la acest considerent, instanța a constatat că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet specializat în litigii cu profesioniști, din cadrul Tribunalului Călărași, secția civilă, iar apelul a fost în mod corect repartizat secției a V-a civilă din cadrul Curții de Apel București.

Totodată, față de împrejurarea că în primă instanță nu a fost ridicată problema competenței materiale procesuale, pricina fiind soluționată de un complet specializat în litigii cu profesioniști, iar nu de instanța civilă de drept comun, competența materială procesuală a rămas consolidată în vederea soluționării căilor de atac, fiind necesar ca principiul specializării secțiilor/completurilor de judecată din cadrul unei instanțe să fie respectat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă este sesizată cu un conflict negativ de competență materială procesuală, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între secția a V-a civilă și secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie ale Curții de Apel București.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâtă B. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L la restituirea terenului în suprafață de 19.653 m.p., deținut fără drept, din suprafața totală de 32.980 m.p., aflat în proprietatea reclamantei; obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, iar în ipoteza în care pârâta nu va executa de bunăvoie această obligație, autorizarea reclamantei să ridice ea însăși construcțiile, pe cheltuiala pârâtei; în subsidiar, s-a solicitat, în ipoteza respingerii capătului al doilea al cererii, să se constate dobândit de către reclamantă, prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor identificate pe teren, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință asupra imobilului, calculate de la 25.12.2014, până la data eliberării imobilului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 550, art. 555, art. 563-566, art. 582 alin. (2), art. 900 alin. (1), art. 919 alin. (3) C. civ., art. 482 raportat la art. 480, art. 494 C. civ. de la 1864, art. 192 C. proc. civ.

Cauza a fost soluționată, în fond, prin sentința civilă nr. 672 din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Călărași.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.A.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții ale Curții de Apel București, respectiv între secția a V-a civilă și secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta din urmă fiind secția în fața căreia s-a ivit conflictul de competență.

Este vorba, așadar, de competența materială procesuală (specializată), astfel cum în mod consecvent instanța supremă - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudențială (cu titlu de exemplu, deciziile RIL nr. 18/2016 și 17/2018) - a statuat asupra distincției între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe, și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății și căreia i se subsumează și competența specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările și modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menționată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Înalta Curte constată că, în primă instanță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată de un complet specializat în litigii cu profesioniști din cadrul Tribunalului Călărași, secția civilă, fără ca în fața acestei instanțe să fie ridicată problema competenței materiale procesuale.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

Regula enunțată privind invocarea necompetenței primei instanțe operează în ceea ce privește competența materială, indiferent de criteriul de stabilire, respectiv după materie și/sau după valoarea sau obiectul cererii.

Pe acest temei, dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției necompetenței nu mai este posibilă în calea de atac.

În acest sens sunt și dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat în sensul că dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Totodată, este de reținut că în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competența materială a primei instanțe, nici măcar pentru a fi stabilită competența de soluționare a căii de atac respective.

Făcând aplicarea celor menționate anterior, la situația din speță, rezultă că soluționarea pe fond a cauzei, în primă instanță, de către un complet specializat în litigii cu profesioniști atrage competența unei secții specializate în calea de atac a apelului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că secția a V-a civilă a Curții de Apel București este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 martie 2022.