ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1353/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la data de 25.02.2020 sub nr. x/2020, precizată ulterior, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna a solicitat: rezoluțiunea/rezilierea contractului nr. x/10.06.2015 încheiat cu A. S.R.L. și B. S.R.L. Brăila și repunerea în situația anterioară în sensul restituirii sumei achitate de 143.390,06 RON reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/09.08.2016 în cuantum de 124.718,82 RON și nr. 530/09.08.2016 în cuantum de 18.671,24 RON, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective; obligarea pârâtei, în principal, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% din prețul contractului aferente perimetrelor de împădurire Urzica1, Urzica 2 și Urzica 3 pentru fiecare zi de întârziere, și dobânda legală aferentă acestei sume de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective și, în subsidiar, la plata sumei de 480.300 RON și dobânda legală de la depunerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 92 din 08.12.2022, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna în contradictoriu cu pârâta societatea B. S.R.L. și a dispus rezoluțiunea contractului nr. x/10.06.2015, precum și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumelor achitate în executarea contractului înscrise în facturile fiscale x/2016 și y/2016 în valoare totală de 143.390,06 RON.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculată la suma de 143.390,06 RON de la data pronunțării hotărârii și până la data achitării efective și a respins capetele de cerere privind plata penalităților de întârziere de 0,1% din prețul contractului și a plății sumei de 480.300 RON.

Prin decizia civilă nr. 260 din 9 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna împotriva sentinței civile nr. 92 din 08.12.2022 pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, ca nefondat; a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 17.02.2022 și a încheierii din 21.09.2022 pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 92 din 08.12.2022, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins capetele de cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului, repunerea în situația anterioară și dobânda penalizatoare și a menținut restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei; de asemenea, a obligat intimata-reclamantă UAT Havârna la plata sumei de 6987 RON către apelanta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Havârna, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, pe de o parte, că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității și, pe de altă parte, că nu a motivat hotărârea pronunțată, critici subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește prima critică, autoarea recursului a susținut că principalul argument în adoptarea soluției l-a reprezentat împrejurarea potrivit căreia recurenta-reclamantă nu ar fi plătit sumele datorate conform sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2017, împrejurare care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților, contrar prevederilor art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.. Mai mult, această împrejurare reprezintă un fapt necontestat, recunoscut de către intimatul-pârât și asupra căreia nu era necesară probațiunea, în conformitate cu dispozițiile art. 255 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu referire la a doua critică formulată, respectiv că instanța de apel nu a analizat principala susținere pe care s-a fundamentat acțiunea, se arată că instanța de control judiciar nu a analizat și celelalte argumente în susținerea motivelor de apel, întemeindu-și soluția strict pe chestiunea referitoare la neplata sumelor datorate sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2017. În opinia autoarei recursului, acest aspect echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În drept, au fost invocare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a arătat că prezenta cale de atac este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016.

Pe fondul recursului, consideră intimata-pârâtă că instanța de apel a expus pe larg motivele și argumentația logico-juridică ce au stat la baza concluziei că nu poate fi reținută în sarcina intimatei-pârâte culpa în neexecutarea contractului.

La termenul de judecată din 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu și în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ., cu referire la calea de atac incidentă în cauză în raport de dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 23/2020 și având în vedere data începerii procesului, respectiv 25 februarie 2020, punând în discuția părților, cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și, în strânsă legătură cu această excepție, motivul de ordine publică invocat.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, din perspectiva chestiunilor de drept mai sus evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

Printre motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs se numără și cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare a fost invocat din oficiu din perspectiva încălcării normelor de procedură prevăzute de art. 457 din C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, la data de 25 februarie 2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a investit instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat rezoluțiunea/rezilierea contractului nr. x/10.06.2015 încheiat cu A. S.R.L. și B. S.R.L. Brăila și repunerea părților în situația anterioară.

Contractul nr. x/10.06.2015 este un contract de achiziție publică, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2004, de către o autoritate publică și privește împădurirea terenurilor degradate situate pe raza comunei Havârna.

Ca atare, având în vedere natura juridică de contract de achiziție publică, Înalta Curte, în aplicarea art. 27 din C. proc. civ., reține că în soluționarea prezentei cauze urmează a se aplica dispozițiile speciale în materia căilor de atac cu privire la achiziții publice, respectiv Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

În aceste coordonate, se impune a se preciza că Legea nr. 101/2016 a fost modificată prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, act normativ în vigoare de la 12 februarie 2020, care a introdus art. 55 alin. (3

1

), ce prevede următoarele: "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanței."

Prin urmare, la data pornirii prezentului proces (25 februarie 2020), Legea nr. 101/2016 suferise modificări prin O.U.G. nr. 23/2020, instituindu-se, în mod expres, calea de atac a apelului în materia litigiilor similare celui de față.

Cu toate acestea, se impune a se evidenția că, prin Decizia nr. 221/2020 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2020 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 07 iulie 2020, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, care a fost declarată neconstituțională, în ansamblul său.

Așadar, anterior soluționării litigiului în primă instanță (08.12.2022), modificările aduse Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 23/2020 au fost declarate neconstituționale și, prin urmare, în temeiul art. 33 rap. la art. 31 din Legea nr. 47/1992, nu au mai produs efecte. În atare context, au redevenit incidente cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din data de 31 iulie 2020, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020), în sensul că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Această concluzie este întărită și de considerentele Deciziei nr. 874/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., prin care Curtea Constituțională a stabilit, la nivel de principiu, că hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea deciziei instanței constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate a unui text legal referitor la calea de atac, trebuie supuse căilor de atac existente la momentul pronunțării lor, ținând seama de efectele declarării neconstituționalității, indiferent de data începerii procesului.

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 și că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în data de 08.12.2022, respectiv ulterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 221/2020, rezultă că aceasta putea fi atacată numai cu recurs, conform dezlegării date prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

În ceea ce privește modificările aduse Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 114/2020, acestea nu sunt incidente în cauză, față de prevederile art. 27 C. proc. civ., întrucât actul modificator, respectiv O.U.G. nr. 114/2020, a intrat în vigoare la 13.07.2020, ulterior începerii prezentului proces.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din cuprinsul dispozitivului, iar mențiunea inexactă din dispozitiv cu privire la calea de atac nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, mențiunea greșită din dispozitivul hotărârii cu privire la calea de atac nu acordă părții o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu o poate priva de dreptul la calea legală de atac.

Ca atare, soluționarea cauzei în apel într-un litigiu în care era deschisă numai calea de atac a recursului impune concluzia că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului legalității căii de atac reglementat de dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.

În considerarea celor expuse, având în vedere și principiului fundamental al legalității consacrat prin art. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimata-pârâtă, întrucât soluționarea căii de atac de către instanța de control în raport de dispozițiile C. proc. civ., dispoziții ce nu sunt incidente în cauză, este cea care a deschis părții calea de atac a recursului. Procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează, atât în ceea ce privește judecata, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

În aceste condiții, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În rejudecare, instanța va avea în vedere incidența dispozițiilor art. 457 alin. (3) sau a alin. (4) din C. proc. civ., față de exercitarea apelului în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul sentinței cu privire la calea de atac deschisă împotriva acestei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HAVÂRNA împotriva deciziei nr. 260 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.