ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4961/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4961/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

litigiului

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 11 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.

"D.N." S.A. - Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, anularea următoarelor acte

administrative:

- Procesul-verbal de

control financiar nr. 82730 din 21 septembrie 2010;

- Dispoziția

obligatorie nr. 83862 din 26 octombrie 2010;

- Decizia nr. 864 din

06 iunie 2011.

În motivare,

reclamantă arată că, în urma unui control efectuat de D.G.F.P. Bihor, s-au

stabilit în sarcina societății următoarele obligații: înregistrarea în evidența

contabilă a unui număr de 19 facturi, în valoare totală de 432.832,87 RON,

emise de Agenția Domeniilor Statului; înregistrarea în evidența contabilă a

majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților de întârziere calculate

de organul de control fiscal pentru perioada 12 august 2009 - 15 octombrie

2010, în sumă totală de 240.883 RON; plata acestor debite față de Agenția

Domeniilor Statului.

În raport de

prevederile Legii nr. 30/1991 și ale Normelor metodologice aprobate prin

Ordinul ministrului finanțelor nr. 889/2005, reclamanta a invocat nulitatea

absolută a controlului pentru lipsa temeiului legal și a capacității

Activității de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. Bihor în efectuarea

controlului, susținând, în esență, că acest organ de control fiscal nu are competența

să verifice disciplina economico-financiară, iar controlul financiar nu poate

să aibă ca obiect relațiile comerciale pe care contractul de concesiune le-a

generat între societate și Agenția Domeniilor Statului.

Pe fondul cauzei,

reclamanta a arătat că, începând cu data de 14 octombrie 2003, contractul de

concesiune a fost reziliat din inițiativa Agenției Domeniilor Statului, astfel

că, întrucât nu a mai folosit terenurile care au format obiectul contractului,

nu i se poate pretinde plata unor facturi din anul 2009.

Mai susține

reclamanta că debitele aferente unui contract reziliat în anul 2003 sunt

prescrise după trecerea unui termen de 7 ani, indiferent de natura juridică a

acestora.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 4429/CA/2012 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bihor, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:

Reclamanta a

solicitat anularea actelor administrative prin care au fost stabilite debite și

accesorii în cuantum de 637.715,87 RON (432.832,87 RON + 240.883 RON).

Întrucât prin acțiune

se contestă o sumă mai mare de 500.000 RON, competența materială de soluționare

a cauzei aparține curții de apel în primă instanță în conformitate cu

dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

2.2. Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

416/CA/2012-PI din 28 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale

invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

În raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în prezenta speță, actul

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care

este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ este Procesul-verbal de control financiar

încheiat la 25 octombrie 2010 de către D.G.F.P. Bihor.

Conform mențiunilor

din capitolul I al acestui act administrativ, emiterea acestuia s-a făcut în

conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor

(datorită faptului că perioada verificată a fost 01 ianuarie 2005 - 31

decembrie 2009, iar Legea nr. 219/1998 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 34/2006,

procesul-verbal a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998

și O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate

publică).

Obiectul

procesului-verbal atacat nu constă în obligații fiscale, pentru a putea fi

aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, ci vizează înregistrarea în contabilitate și plata unor obligații contractuale

către Agenția Domeniilor Statului. Această concluzie rezultă atât din natura

contractuală a debitului, cât și din aplicarea art. 17 C. proc. fisc., unde în

raportul de drept material stau reclamanta S.C. "D.N." S.A. - Oradea

și Agenția Domeniilor Statului, iar nu un contribuabil și o unitate

administrativ-teritorială sau statul reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale

subordonate cu personalitate juridică, pentru a se putea reține existența unui

raport juridic fiscal.

Prin urmare, fiind

aplicabil criteriul rangului autorității publice chemate în judecată, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și întrucât DGFP Bihor este o

autoritate publică județeană, tribunalul este competent să judece cauza în

primă instanță.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5

miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede

altfel".

În interpretarea și

aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că

prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței

competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter

fiscal.

În cazul actului

administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul

local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de

tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală,

respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate

publică centrală.

Dacă obiectul

litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza

criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau

egală ori mai mare de 500.000 RON.

În cauză, în privința

actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată

următoarele:

Procesul-verbal de

control financiar din 25 octombrie 2010 a fost încheiat de D.G.F.P. Bihor în

urma verificării modului de respectare a prevederilor legale privind regimul

concesionării și arendării terenurilor proprietate publică și privată a

statului aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și date în

concesiune la S.C. "D.N." S.A. - Oradea, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și ale Legii nr.

268/2001.

În Capitolul VII -

"Concluzii și măsuri finale" din procesul-verbal s-au reținut

următoarele:

- în evidența

contabilă a S.C. "D.N." S.A. - Oradea nu se regăsesc înregistrate

facturile fiscale emise de Agenția Domeniilor Statului în sumă totală de

432.832,87 RON;

- debitul înregistrat

de S.C. "D.N." S.A. - Oradea în baza contractului de concesiune nr.

169 din 24 aprilie 2000 este în valoare totală de 1.524.410,62 RON;

- ca urmare a

faptului că majorările de întârziere au fost calculate de către Agenția

Domeniilor Statului doar până la data de 21 iulie 2009, organele de control au

calculat majorări de întârziere și penalități până la data de 18 octombrie 2010

în conformitate cu prevederile art. 120 C. proc. fisc. în sumă de 240.883 RON.

În raport cu

aspectele constatate, au fost dispuse următoarele măsuri:

- înregistrarea în

evidența contabilă a societății a facturilor emise de Agenția Domeniilor

Statului în sumă totală de 432.832,87 RON;

- înregistrarea în

evidența contabilă a societății a majorărilor și penalităților de întârziere

calculate de organul de control pentru perioada 22 iulie 2009 - 15 octombrie

2010 în sumă de 240.883 RON;

- constituirea

surselor financiare necesare achitării datoriei (debitele restante + majorări

de întârziere calculate până la data de 21 iulie 2009) față de Agenția

Domeniilor Statului, în sumă de 1.524.410,62 RON, precum și a majorărilor de

întârziere și penalităților calculate de organul de control pentru perioada 22

iulie 2009 - 15 octombrie 2010, în sumă de 240.883 RON.

În finalul

procesului-verbal s-a menționat faptul că S.C. "D.N." S.A. - Oradea

poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În baza

procesului-verbal, D.G.F.P. Bihor a emis Dispoziția obligatorie nr. 83862 din

26 octombrie 2010, prin care a dispus în sarcina S.C. "D.N." S.A. -

Oradea măsurile susmenționate, consemnate în procesul-verbal.

Împotriva

Procesului-verbal de control financiar din 25 octombrie 2010 și a Dispoziției

obligatorii nr. 83.862 din 26 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Bihor, a

formulat contestație S.C. "D.N." S.A. - Oradea.

Prin Decizia nr. 864

din 06 iunie 2011, D.G.F.P. Bihor - Comisia de soluționare a plângerilor

prealabile a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de S.C. "D.N."

S.A. - Oradea împotriva actelor administrative menționate, cu precizarea că

decizia poate fi atacată la instanța de contencios administrativ potrivit

prevederilor Legii nr. 554/2004.

În sensul

dispozițiilor art. 41 C. proc. fisc., "actul administrativ fiscal este

actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind

stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor

fiscale".

Se constată, însă, că

actele administrative ce formează obiectul litigiului nu vizează drepturi sau

obligații fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea în sensul

dispozițiilor citate C. proc. fisc. ori în sensul dispozițiilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține

că, prin actele contestate, D.G.F.P. Bihor a dispus anumite măsuri necesar a fi

aduse la îndeplinire de către societatea reclamantă pentru remedierea

deficiențelor constatate în urma verificării modului de respectare a

prevederilor legale privind regimul concesionării și arendării terenurilor

proprietate publică și privată a statului aflate în administrarea Agenției

Domeniilor Statului și date în concesiune S.C. "D.N." S.A. - Oradea.

Deficiențele reținute

de organul de control vizează înregistrarea în contabilitate a unor facturi, a

majorărilor și penalităților de întârziere calculate de organul de control,

constituirea surselor financiare necesare achitării datoriei față de Agenția

Domeniilor Statului și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate

de organul de control.

Astfel, se reține că,

prin actele contestate, nu au fost stabilite, modificate sau stinse drepturi

ori obligații fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea pentru a ne afla

în prezența unui act administrativ-fiscal în sensul dispozițiilor art. 41 C.

proc. fisc. și, în consecință, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în privința căruia să fie aplicabile în mod corelativ dispozițiile

Titlului IX - "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor

administrative fiscale" C. proc. fisc.

Un argument

suplimentar în acest sens îl reprezintă și faptul că nici organul de control nu

a calificat actele emise (contestate în cauză) ca fiind acte

administrativ-fiscale cărora să le fie aplicabilă procedura reglementată de

Titlului IX - "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor

administrative fiscale" C. proc. fisc. Conform celor expuse anterior,

organul de control care a emis actele contestate le-a calificat expres ca fiind

acte administrative nefiscale cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât a precizat în finalul

procesului-verbal faptul că poate fi atacat cu plângere prealabilă în temeiul

art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, în finalul Deciziei nr. 864 din 06 iunie

2011, a invocat drept temei al soluționării contestației dispozițiile aceleiași

legi.

În consecință, în

cauză, neaflându-ne în prezența unui act administrativ-fiscal care să atragă

incidența criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, instanța competentă a fost în mod corect determinată de curtea de

apel, în raport cu aceleași dispoziții, prin aplicarea criteriului rangului

autorității publice emitente a actelor administrative contestate, care, în

speță, este autoritate publică locală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Bihor.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "D.N." S.A. în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în

favoarea Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM