ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4961/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "D.N." S.A. - Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, anularea următoarelor acte administrative: - Procesul-verbal de control financiar nr. 82730 din 21 septembrie 2010; - Dispoziția obligatorie nr. 83862 din 26 octombrie 2010; - Decizia nr. 864 din 06 iunie 2011. În motivare, reclamantă arată că, în urma unui control efectuat de D.G.F.P.

Bihor, s-au stabilit în sarcina societății următoarele obligații: înregistrarea în evidența contabilă a unui număr de 19 facturi, în valoare totală de 432.832,87 RON, emise de Agenția Domeniilor Statului; înregistrarea în evidența contabilă a majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de organul de control fiscal pentru perioada 12 august 2009 - 15 octombrie 2010, în sumă totală de 240.883 RON; plata acestor debite față de Agenția Domeniilor Statului. În raport de prevederile Legii nr. 30/1991 și ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 889/2005, reclamanta a invocat nulitatea absolută a controlului pentru lipsa temeiului legal și a capacității Activității de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P.

Bihor în efectuarea controlului, susținând, în esență, că acest organ de control fiscal nu are competența să verifice disciplina economico-financiară, iar controlul financiar nu poate să aibă ca obiect relațiile comerciale pe care contractul de concesiune le-a generat între societate și Agenția Domeniilor Statului. Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că, începând cu data de 14 octombrie 2003, contractul de concesiune a fost reziliat din inițiativa Agenției Domeniilor Statului, astfel că, întrucât nu a mai folosit terenurile care au format obiectul contractului, nu i se poate pretinde plata unor facturi din anul 2009. Mai susține reclamanta că debitele aferente unui contract reziliat în anul 2003 sunt prescrise după trecerea unui termen de 7 ani, indiferent de natura juridică a acestora.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința nr. 4429/CA/2012 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele: Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative prin care au fost stabilite debite și accesorii în cuantum de 637.715,87 RON (432.832,87 RON + 240.883 RON). Întrucât prin acțiune se contestă o sumă mai mare de 500.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel în primă instanță în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 416/CA/2012-PI din 28 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: În raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în prezenta speță, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este Procesul-verbal de control financiar încheiat la 25 octombrie 2010 de către D.G.F.P. Bihor. Conform mențiunilor din capitolul I al acestui act administrativ, emiterea acestuia s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (datorită faptului că perioada verificată a fost 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2009, iar Legea nr. 219/1998 a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 34/2006, procesul-verbal a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 și O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică). Obiectul procesului-verbal atacat nu constă în obligații fiscale, pentru a putea fi aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci vizează înregistrarea în contabilitate și plata unor obligații contractuale către Agenția Domeniilor Statului. Această concluzie rezultă atât din natura contractuală a debitului, cât și din aplicarea art. 17 C. proc. fisc., unde în raportul de drept material stau reclamanta S.C. "D.N." S.A. - Oradea și Agenția Domeniilor Statului, iar nu un contribuabil și o unitate administrativ-teritorială sau statul reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică, pentru a se putea reține existența unui raport juridic fiscal.

Prin urmare, fiind aplicabil criteriul rangului autorității publice chemate în judecată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și întrucât DGFP Bihor este o autoritate publică județeană, tribunalul este competent să judece cauza în primă instanță. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON. În cauză, în privința actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată următoarele: Procesul-verbal de control financiar din 25 octombrie 2010 a fost încheiat de D.G.F.P.

Bihor în urma verificării modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării și arendării terenurilor proprietate publică și privată a statului aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și date în concesiune la S.C. "D.N." S.A. - Oradea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și ale Legii nr. 268/2001. În Capitolul VII - "Concluzii și măsuri finale" din procesul-verbal s-au reținut următoarele: - în evidența contabilă a S.C. "D.N." S.A. - Oradea nu se regăsesc înregistrate facturile fiscale emise de Agenția Domeniilor Statului în sumă totală de 432.832,87 RON; - debitul înregistrat de S.C. "D.N." S.A.

- Oradea în baza contractului de concesiune nr. 169 din 24 aprilie 2000 este în valoare totală de 1.524.410,62 RON; - ca urmare a faptului că majorările de întârziere au fost calculate de către Agenția Domeniilor Statului doar până la data de 21 iulie 2009, organele de control au calculat majorări de întârziere și penalități până la data de 18 octombrie 2010 în conformitate cu prevederile art. 120 C. proc. fisc. în sumă de 240.883 RON.

În raport cu aspectele constatate, au fost dispuse următoarele măsuri: - înregistrarea în evidența contabilă a societății a facturilor emise de Agenția Domeniilor Statului în sumă totală de 432.832,87 RON; - înregistrarea în evidența contabilă a societății a majorărilor și penalităților de întârziere calculate de organul de control pentru perioada 22 iulie 2009 - 15 octombrie 2010 în sumă de 240.883 RON; - constituirea surselor financiare necesare achitării datoriei (debitele restante + majorări de întârziere calculate până la data de 21 iulie 2009) față de Agenția Domeniilor Statului, în sumă de 1.524.410,62 RON, precum și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate de organul de control pentru perioada 22 iulie 2009 - 15 octombrie 2010, în sumă de 240.883 RON.

În finalul procesului-verbal s-a menționat faptul că S.C. "D.N." S.A. - Oradea poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. În baza procesului-verbal, D.G.F.P. Bihor a emis Dispoziția obligatorie nr. 83862 din 26 octombrie 2010, prin care a dispus în sarcina S.C. "D.N." S.A. - Oradea măsurile susmenționate, consemnate în procesul-verbal. Împotriva Procesului-verbal de control financiar din 25 octombrie 2010 și a Dispoziției obligatorii nr. 83.862 din 26 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Bihor, a formulat contestație S.C. "D.N." S.A. - Oradea. Prin Decizia nr. 864 din 06 iunie 2011, D.G.F.P. Bihor - Comisia de soluționare a plângerilor prealabile a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de S.C.

"D.N." S.A. - Oradea împotriva actelor administrative menționate, cu precizarea că decizia poate fi atacată la instanța de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004. În sensul dispozițiilor art. 41 C. proc. fisc., "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale". Se constată, însă, că actele administrative ce formează obiectul litigiului nu vizează drepturi sau obligații fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea în sensul dispozițiilor citate C. proc. fisc. ori în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte reține că, prin actele contestate, D.G.F.P.

Bihor a dispus anumite măsuri necesar a fi aduse la îndeplinire de către societatea reclamantă pentru remedierea deficiențelor constatate în urma verificării modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării și arendării terenurilor proprietate publică și privată a statului aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului și date în concesiune S.C. "D.N." S.A. - Oradea. Deficiențele reținute de organul de control vizează înregistrarea în contabilitate a unor facturi, a majorărilor și penalităților de întârziere calculate de organul de control, constituirea surselor financiare necesare achitării datoriei față de Agenția Domeniilor Statului și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate de organul de control.

Astfel, se reține că, prin actele contestate, nu au fost stabilite, modificate sau stinse drepturi ori obligații fiscale ale S.C. "D.N." S.A. - Oradea pentru a ne afla în prezența unui act administrativ-fiscal în sensul dispozițiilor art. 41 C. proc. fisc. și, în consecință, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în privința căruia să fie aplicabile în mod corelativ dispozițiile Titlului IX - "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" C. proc. fisc. Un argument suplimentar în acest sens îl reprezintă și faptul că nici organul de control nu a calificat actele emise (contestate în cauză) ca fiind acte administrativ-fiscale cărora să le fie aplicabilă procedura reglementată de Titlului IX - "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" C. proc.

fisc. Conform celor expuse anterior, organul de control care a emis actele contestate le-a calificat expres ca fiind acte administrative nefiscale cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât a precizat în finalul procesului-verbal faptul că poate fi atacat cu plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, în finalul Deciziei nr. 864 din 06 iunie 2011, a invocat drept temei al soluționării contestației dispozițiile aceleiași legi.

În consecință, în cauză, neaflându-ne în prezența unui act administrativ-fiscal care să atragă incidența criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă a fost în mod corect determinată de curtea de apel, în raport cu aceleași dispoziții, prin aplicarea criteriului rangului autorității publice emitente a actelor administrative contestate, care, în speță, este autoritate publică locală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "D.N." S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în favoarea Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AM