ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1723/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta BIBLOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI (BCU), obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să dispună ridicarea măsurii suspendării contractului individual de muncă al reclamantei nr. 589/21.12.2006 și reluarea raportului de muncă în funcția deținută anterior, respectiv cea de director economic; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate reclamantei, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în urma raportului de muncă, ce face obiectul contractului individual de muncă nr. x/21.12.2006 (actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală calculată pentru aceste sume), pentru perioada cuprinsă între data de 7 mai 2012 și până la momentul reîncadrării efective; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale datorate pentru aceste venituri; în situația în care se va califica comunicarea pârâtei BCU către reclamantă nr. 678/31.03.2021, primită în data de 02.04.2021, ca fiind o decizie de concediere sau de încetare de drept a contractului individual de muncă, reclamanta a menționat că înțelege să formuleze contestație, solicitând anularea acesteia și reîncadrarea pe postul deținut anterior cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 56 alin. (2) și art. 80 alin. (1) din Codul muncii, începând cu data suspendării până la momentul reîncadrării efective; în situația în care se va aprecia că o concediere efectivă sau o încetare de drept a intervenit într-un alt moment, situat între data de 7 mai 2012 (data deciziei de suspendare a contractului individual de muncă) și data introducerii acțiunii, fără emiterea unei decizii sau cu emiterea unei decizii, dar fără comunicarea acesteia, reclamanta a arătat că înțelege să formuleze contestație împotriva măsurii respective, solicitând, ca în precedent, anularea acesteia și reîncadrarea pe postul deținut anterior, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 56 alin. (2) și art. 80 alin. (1) din Codul muncii, începând cu data suspendării până la momentul reîncadrării efective; a mai solicitat obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 300.000 RON, în temeiul art. 253 alin. (1) și (2) din Codul muncii, art. 1350 din C. civ. în subsidiar, reclamanta a indicat dispozițiile art. 1349 C. civ. coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) din Constituția României și art. 39 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

Pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte A. la acoperirea prejudiciului material produs de aceasta, în valoare de 512.603,33 RON, reprezentând sumele de bani încasate de reclamanta-pârâtă și neînregistrate în evidențele financiar-contabile ale pârâtei.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 8366 din 6 decembrie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI, aceasta din urmă fiind obligată să emită o decizie prin care să revină asupra măsurii suspendării contractului individual de muncă al reclamantei nr. 589/21.12.2006 și reluarea raporturilor de muncă în funcția de director economic; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, actualizate cu indicele de inflație, la care se va calcula dobânda legală, începând cu data de 7 mai 2012 și până la momentul reîncadrării efective; s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a admis cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă A. fiind obligată să plătească pârâtei-reclamante BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI suma de 512.603,3 RON, cu titlu de prejudiciu material.

Prin sentința civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv în cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI; s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că "Obligă pârâta la plata contribuțiilor sociale aferente acestor venituri. Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat".

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia și schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI a formulat apel incident, prin care a solicitat să fie schimbată hotărârea apelată, respectiv pe cale de excepție să fie admisă excepția tardivității cererii de completare a sentinței civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului București; a mai solicitat să fie admisă excepția nulității cererii privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale pentru lipsa obiectului și a motivelor de fapt și să fie admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata contribuțiilor sociale și respingerea acesteia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

La primul termen de judecată stabilit în apel, apelanta-reclamantă A. a depus la dosar un înscris, prin care a adus la cunoștința instanței faptul că își retrage apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 717/2023 din 7 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a luat act de renunțarea apelantei-reclamante A. la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI, ca rămas fără efect.

Prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă împotriva încheierilor de ședință din 6 septembrie 2021 și 1 noiembrie 2021; s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă împotriva încheierii de ședință din 6 septembrie 2021 și, în consecință, s-a schimbat, în parte, încheierea atacată, în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 și data reîncadrării efective; de asemenea, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. x din 31 martie 2021 și a cererii de anulare a prezumtivelor măsuri de concediere sau de încetare de drept intervenite în perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la data pronunțării hotărârii, ca inadmisibile și, pe cale de consecință, s-au respins, ca inadmisibile, aceste capete de cerere; s-a menținut în rest încheierea de ședință din 6 septembrie 2021. Prin aceeași decizie, s-au admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. și de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" împotriva sentinței civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021; s-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-au respins pretențiile reclamantei-pârâte privind plata despăgubirilor, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la momentul reîncadrării efective, ca prescrise; s-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă; a fost menținută în rest hotărârea primei instanței.

La data de 9 iunie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat anularea în parte a acestei decizii, în ceea ce privește respingerea cererii revizuentei de obligare a intimatei la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 și până la reîncadrarea efectivă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, față de încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Sub un prim aspect, revizuenta consideră că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat și este potrivnică deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. x/2021) și sentinței civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. x/2021), prin care a fost soluționată cererea de completare dispozitiv, aceasta din urmă rămânând definitivă la momentul pronunțării deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În al doilea rând, revizuenta apreciază că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat și este potrivnică Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, a arătat că soluția cuprinsă în sentința civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ambele pronunțate anterior deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, este în sensul că intimata BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" a fost obligată la plata contribuțiilor sociale aferente despăgubirilor acordate, despăgubiri ce reprezintă echivalentul salariilor și celorlalte drepturi de natură salarială, începând cu data de 7 mai 2012 și până la reîncadrarea efectivă.

Revizuenta a susținut faptul că este admisibilă calea de atac exercitată, având în vedere prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 430 și art. 431 alin. (2) din același cod.

Prin decizia nr. 717/07.02.2023 a Curții de Apel București, în conformitate cu prevederile art. 430 alin. (1) și art. 430 alin. (4) s-a definitivat autoritatea de lucru judecat a dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 2662/18.04.2022, în ceea ce privește obligația de plată a contribuțiilor aferente despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obligația de plată a contribuțiilor este intrinsecă obligației de plată a drepturilor salariale.

Prin decizia civilă nr. 2831/11.05.2023 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, reținându-se ca prescrise inclusiv acele părți ale despăgubirilor, ce constituie contribuțiile sociale la care se referă această primă decizie și sentința pe care o definitivează. În plus, cea de-a doua hotărâre, face imposibilă executarea celei dintâi, întrucât există prevederi legale care stabilesc că declararea și plata contribuțiilor este ulterioară efectuării plății veniturilor.

Astfel, cele două hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 717/07.02.2023 (dosar nr. x/2021) și decizia civilă nr. 2831/11.05.2023 sunt potrivnice pentru motivele arătate pe larg la punctul I.1 din cererea de revizuire.

Pentru aceleași motive, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri, respectiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Revizuenta a menționat că, deși cele două cereri, pentru plata despăgubirilor și a contribuțiilor, au fost inițial solicitate în cadrul aceleiași acțiuni, ele au fost soluționate prin sentințe distincte și în mod definitiv în dosare distincte, prin decizii diferite, cea prin care s-a stabilit soluția pentru contribuții fiind prima soluționată și prima care a dobândit astfel în mod definitiv autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, deși privind datele speței strict din punctul de vedere al dreptului substanțial, s-ar putea invoca faptul că aceste contribuții ar trebui să urmeze soarta procesuală a despăgubirilor, în condițiile în care asupra lor s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, această hotărâre trebuie respectată.

În accepțiunea revizuentei, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. subzistă pentru această primă hotărâre și s-ar fi impus a fi respectat la pronunțarea celei de-a doua decizii, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea căii de atac a prezentat argumente referitoare la admisibilitatea revizuirii formulate în baza acestui text de lege raportat la contrarietatea față de hotărâri judecătorești, prin care s-au soluționat recursuri in interesul legii, respectiv dezlegări ale unor chestiuni prealabile.

Astfel, a arătat că hotărârea judecătorească, respectiv decizia prin care se soluționează un recurs în interesul legii, conform art. 514 și urm. din C. proc. civ. are menirea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele. Conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial.

Hotărârea judecătorească, respectiv decizia prin care se soluționează sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept este menită să dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept noi, conform art. 519 și următoarele din C. proc. civ.. Conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ambele tipuri de decizii își încetează aplicabilitatea, conform art. 518 din C. proc. civ. la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.

Condițiile impuse de textul legal, respectiv de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privesc existența unor hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat.

Referitor la calitatea de hotărâri judecătorești a deciziilor pronunțate în temeiul art. 517 și art. 521 din C. proc. civ., revizuenta a apreciat că nu poate fi contestată, nici faptul că acestea au fost pronunțate de instanțe de grade diferite.

C. proc. civ. reglementează expres forța obligatorie a ambelor tipuri de decizii, relevant pentru aprecierea aplicabilității prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind dacă acestea se bucură și de autoritate de lucru judecat sau nu.

Revizuenta consideră că interpretarea corectă este în sensul că autoritatea de lucru judecat, în cazul acestor hotărâri este inclusă în forța lor obligatorie, în considerarea principiului qui potest plus potest minus, dar și din interpretarea normelor legale aplicabile și a scopului declarat al acestora de unificare a practicii judiciare.

În același sens pare să indice și reglementarea de la art. 518 din C. proc. civ., care conferă autoritate de lucru judecat, respectiv forță obligatorie acestor hotărâri și față de instanța emitentă, singura modalitate reglementată de încetare a aplicabilității lor fiind prin modificarea, abrogarea sau constatarea neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, Înalta Curte reține că dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În raport de susținerile revizuentei care a indicat ca hotărâre cu autoritate de lucru judecat, contradictorie celei atacate, hotărârea instanței de fond, pronunțată în soluționarea cererii de completare dispozitiv, în același dosar, Înalta Curte reține că invocarea motivului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

- să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu care însă a fost purtat de două ori, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză, în ipoteza invocării efectul negativ al autorității de lucru judecat sau, să fie vorba despre litigii purtate între aceleași părți, în cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat dobândit de prima hotărâre judecătorească pronunțată între aceste părți și rămasă definitivă.

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat;

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, revizuenta susținând faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat și este potrivnică deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. x/2021) și sentinței civile nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. x/2021), prin care a fost soluționată cererea de completare dispozitiv. A menționat că sentința civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a rămas definitivă la momentul pronunțării deciziei civile nr. 717 din 7 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Se observă că, prin sentința civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv în cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" DIN BUCUREȘTI; s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că "Obligă pârâta la plata contribuțiilor sociale aferente acestor venituri. Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat".

Prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-au admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. și de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I" împotriva sentinței civile nr. 8366 din 6 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021; s-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-au respins pretențiile reclamantei-pârâte privind plata despăgubirilor, reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2012 până la momentul reîncadrării efective, ca prescrise; s-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă; a fost menținută în rest hotărârea primei instanței.

Prin urmare, se reține că ambele hotărâri - atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea - sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite.

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are în vedere situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere întrunirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus atingere autorității de lucru judecat a soluției pronunțate în prima.

În speță, această cerință nu este îndeplinită, revizuenta A. susținând contrarietatea deciziei definitive a instanței de apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021), în raport cu sentința pronunțată în fond de prima instanță în unul și același litigiu și același dosar (sentința civilă nr. 2662 din 18 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost soluționată cererea de completare dispozitiv).

O asemenea ipoteză nu conturează o contrarietate a două hotărâri definitive pronunțate în litigii diferite, ci este consecința reformării hotărârii primei instanțe de către instanța de apel, în unul și același litigiu, fiind de esența căii de atac a apelului ca instanța de apel să poată schimba, în tot sau în parte, sentința atacată, în măsura în care găsește fondate criticile formulate prin apelul declarat.

Înalta Curte reamintește că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de textul evocat o constituie necesitatea de a se înlătura efectele cauzate de încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; aceeași rațiune există și în ipoteza unor litigii succesive derulate între aceleași părți, având obiect și cauze diferite, însă când a doua hotărâre nesocotește autoritatea de lucru judecat al chestiunilor definitiv tranșate în primul litigiu (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat); în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Așadar, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunțate în același dosar, aflat în faze procesuale distincte, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenței unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare (procese) diferite.

Prin urmare, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât, deși au avut aceleași părți, ele au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale distincte, iar prin pronunțarea hotărârii din apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023), sentința primei instanțe (sentința civilă nr. 8366 din 6 decembrie 2021 a Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale), a încetat să mai existe în forma avută la data pronunțării, fiind reformată/schimbată în limitele stabilite de instanța de apel, ca efect al admiterii apelurilor promovate în cauză de apelanta-reclamantă A. și de apelanta-pârâtă BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "CAROL I".

Revizuenta a mai arătat că decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023 încalcă autoritatea de lucru judecat și este potrivnică Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reține că potrivit Deciziei nr. 19/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1010 din 15.12.2016, "Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii nu își mai produc efectul și dau naștere unui drept de creanță constând într-o despăgubire echivalentă cu remunerația cuvenită salariaților, pe durata suspendării, în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Sesizarea instanței supreme în temeiul art. 519 și următoarele din C. proc. civ. nu privește soluționarea unui litigiu între două părți aflate pe poziții adverse și nici realizarea unui controlul judiciar.

Această decizie a fost pronunțată în scopul asigurării unei practici judiciare unitare, într-un cadru procesual particular, astfel că nu poate fi verificată niciuna din condițiile care ar justifica retractarea hotărârii atacate cu revizuire pentru încălcarea autorității de lucru judecat.

În concluzie, revizuirea pentru hotărâri contradictorii presupune recunoașterea preeminenței chestiunii litigioase rezolvate, prin autoritatea de lucru judecat a hotărârii care o tranșează. Această hotărâre vizează, în toate cazurile, o situație juridică particulară, într-un raport juridic determinat. Nu au această valență hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedurile de asigurare a unei practici unitare, care, deși au atașat atributul obligativității, sunt generate de nevoia de interpretare unitară a legii și nu rezolvă o situație litigioasă determinată, ci una generală; de aceea, a invoca o astfel de decizie cu valența determinată de revizuentă excedează sensul și limitele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Motivul de revizuire invocat de revizuentă are ca finalitate protejarea autorității de lucru judecat decurgând din hotărâri judecătorești rămase definitive.

Decizia nr. 15/2022 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1065 din 03.11.2022, indicată de revizuentă, a cărei autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcată prin decizia pronunțată în apel (decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale), este o hotărâre dată de instanța supremă în cadrul unui recurs în interesul legii.

Potrivit art. 514 și următoarele din C. proc. civ., recursul în interesul legii este un mecanism de unificare a practicii judiciare, prin intermediul căruia Înalta Curte de Casație și Justiție lămurește probleme de drept soluționate în mod diferit de instanțele judecătorești, a căror dezlegare este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Așadar, Decizia RIL nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este hotărâre/decizie definitivă, pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului, conform competenței prevăzute de art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., ci este o decizie pronunțată în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare/recurs în interesul legii, obligatorie, aplicabilă cauzelor similare care urmează a se înregistra pe rolul instanțelor judecătorești, precum și celor aflate pe rolul instanțelor la data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, având în vedere că hotărârile a căror autoritate de lucru judecat se pretinde că a fost încălcată prin decizia civilă nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, sunt decizii date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2831/2023 din 11 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.