ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2118/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.06.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla și Spitalul Penitenciar Dej, obligarea acestora la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat în perioada detenției sale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013; art. 192, art. 194, art. 94 pct. 1 lit. j), art. 95 pct. l, art. 111, art. 112, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 453 C. proc. civ. art. 22 alin. (1) și (2) din Constituția României; art. 2 și art. 3 CEDO, Cauza LCB c. Regatul Unit din 9 iunie 1998.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul Baia Mare a invocat excepția de prematuritate, de inadmisibilitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a invocat excepția de netimbrare, excepția de inadmisibilitate, excepția calității sale procesuale pasive.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul Gherla a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul-Spital Dej a invocat excepția de necompetență manterială.

Prin încheierea de ședință din 13.10.2017, a fost respinsă excepția nelegalei timbrări și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.

Prin sentința nr. 445/13.10.2017, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția inadmisibilității; a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla și Spitalul Penitenciar Dej; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 42/A/28.01.2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor B. și C. (moștenitoare ale reclamantului A.), împotriva sentinței.

Prin decizia nr. 1136/05.06.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul reclamantelor împotriva deciziei sus-menționate; a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel Cluj sub nr. de dosar x/2017

Prin decizia nr. 100/A/01.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul reclamantelor împotriva sentinței, care a fost anulată și, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., decedat în cursul procesului, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla, Spitalul Penitenciar Dej, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 381/23.02.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul reclamantelor împotriva deciziei instanței de apel pronunțată în rejudecare; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia nr. 333/A/23.11.2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantele B. și C. împotriva sentinței civile nr. 445/13.10.2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2017, pe care a anulat-o și, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., decedat în cursul procesului, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Baia Mare, Penitenciarul Gherla și Spitalul Penitenciar Dej, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamantele B., C..

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au arătat că, întrucât instanța de apel a respins obiecțiunile pentru termenul din data de 26.10.2023, formulate la raportul de expertiză medico-legală nr. x, întocmit de INML Mina Minovici, și a respins cererea de a se depune la dosarul cauzei registrul de consultații medicale (având în vedere că fișa medicală de la dosar este incompletă cu privire la perioada care trebuia verificată și analizată, respectiv perioada anterioară datei de 21.07.2016), în cauză au fost încălcate dreptul la apărare al reclamantelor, principiul contradictorialității, principiul nemijlocirii și principiul rolului activ al judecătorului.

Recurentele au mai arătat că în copia Scrisorii Medicale nr. FO 2638 - 23.12.2015-06.01.2016 eliberată de Spitalul Penitenciar Gherla se menționează la epicriză:

"pacient cunoscut cu HTA, cefalee și dureri în epigastru. Obiectiv la internare TA- 140/90 mm Hg, zgomote cardiace ritmice, durere la palpare în epigastru. ...". Recurentele au indicat în mod concret în obiecțiunile depuse că, deși s-au consemnat dureri în epigastru, actele medicale au fost exclusiv din aria oftalmologică. Mai mult, în raportul de expertiză se arată că începând cu data de 21.07.2016, când s-a efectuat pasajul gastric, modificările ridicau suspiciunea unei afecțiuni gastrice și au condus la diagnosticul din 15.09.2016, dar nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrictă.

Recurentele au evidențiat cele consemnate în biletul de ieșire din spital nr. FO 1621 21.07.2016 - 09.08.2016 Spitalul Penitenciar Dej și au arătat că în raportul de expertiză efectuat nu s-a precizat care ar fi fost evoluția bolii de la data de 23.12.2015, când defunctul a acuzat durerile gastrice și dacă s-ar fi administrat medicația corespunzătoare la momentul în care acesta a fost liberat, în condițiile în care nu s-a investigat cauza dispepsiei și a durerilor epigastrice. Cu toate că recurentele au solicitat să se precizeze dacă dispepsia și durerile epigastrice pot fi datorate unei banale gastrite sau reflux sau pot fi și semne ale unui cancer esofagian sau gastric, dicțiunea a fost respinsă.

În raportul de expertiză, raportat la actele medicale examinate, se arată că:

"în cazul de față consemnarea datelor medicale a fost incompletă - cu privire la lipsa de precizie semiologică asupra mențiunilor simptomatologiei digestive în perioada 03.12.2015-15.09.2016. Apreciem ca oportună efectuarea mai precoce a endoscopiei digestive recomandată în luna iulie 2016 și efectuată în fapt în septembrie 2016."

În expertiză se menționează că "Nu ni s-au pus la dispoziție acte medicale din care să reiasă cauza medicală și data decesului numitului A. și, ca atare, nu putem face aprecieri asupra eventualei legături de cauzalitate a decesului cu actele medicale apreciate ca deficitare", iar toate actele medicale sunt depuse la dosar, inclusiv certificatul de deces și actele medicale ulterioare ieșirii din penitenciar .

Cu toate că recurentele au arătat că raportul de expertiză este incomplet și se impune a se reveni cu solicitarea de a fi analizate toate documentele și să se răspundă la toate obiectivele, instanța a respins toate solicitările, apreciind că aspectele cuprinse în obiecțiunile formulate sunt aspecte de fond, care vizează nemulțumirile față de conținutul raportului de expertiză și nu sunt veritabile obiecțiuni.

Garanțiile procedurale prevăzute la art. 13 C. proc. civ. (dreptul la apărare), art. 14 (contradictorialitatea), art. 16 (nemijlocirea), art. 22 (rolul judecătorului în aflarea adevărului) sunt esențiale și primează față de dispozițiile art. 9 (dreptul de dispoziție al părților).

Având în vedere limitările căii de atac a recursului sub aspect probator (doar înscrisuri noi), recurentele nu pot realiza o apărare eficientă care să se bazeze și pe probe, și nici instanța de recurs nu poate realiza o judecată eficientă, prin care să poată fi efectiv verificată sub aspectul legalității decizia pronunțată în apel.

Întrucât admiterea acestui motiv de recurs ar atrage rejudecarea cauzei de către instanța de apel, solicită admiterea recursului în acest sens și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se putea dispune completarea raportului de expertiză dispus în cauză.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1391 C. civ.

În acest sens, recurentele au arătat că din probele administrate rezultă că nici unul dintre pârâți nu a efectuat vreun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deținut, nu au aplicat absolut niciun tratament în acest sens în perioada 03.12.2015 și până în 15.09.2016. Mai mult, pe parcursul procesului, nimeni nu a explicat de ce nu au putut asigura substituirea medicului aflat în concediu sau efectuarea gastroscopiei în altă unitate spitalicească.

Din chiar concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecțiunile gastrice de care s-a plâns deținutul, cu toate că erau necesare investigații suplimentare pentru a putea fi depistată din timp boala, din momentul în care s-a adus la cunoștința simptomele și starea de sănătate, respectiv decembrie 2015.

Obligația nu a fost îndeplinită nici în momentul în care s-a pus în vedere că trebuie să fie extirpat stomacul, întrucât solicitarea era tardivă raportat la măsurile care trebuiau luate deja, nu s-a comunicat despre ce boală este vorba și, de asemenea, intervenția chirurgicală prezenta un risc ridicat, dovadă că intervenția efectuată în libertate a fost de altă natură decât cea indicată în penitenciar.

Fapta ilicită constă în lipsa luării unor minime măsuri de prevenție, care nu necesitau efectuarea unor cereri către instanța de executare, ci doar o deplasare la un alt spital pentru efectuarea unor analize amănunțite. Nimeni nu s-a asigurat dacă deținutul se poate alimenta, dacă i se poate monta o perfuzie în cazul în care s-a plâns că nu poate înghiți alimentele.

Concluzia instanței de apel în sensul că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale este contrazisă chiar de concluziile raportului de expertiză indicate la obiectivul 1 unde se arată că nu s-au efectuat tratamente pentru durerile în epigastru arătate de A., ci doar pentru afecțiunile oftalmologice.

Recurentele au invocat jurisprudența CEDO în materie, respectiv cauzele Iacov Stanciu c. României, Logvinenko c. Ucrainei, Vasyukov c. Rusiei, Khoudobine c. Rusiei, Raffray Tadel c. Franței, LCB c. Regatului Unit, Slimani c. Franței, Kudla c. Poloniei, Ramirez Sanchez c. Franței, Price c. Regatului Unit, Matencio c. Franței Gelfman c. Franței, Mouisel c. Franței.

Prin întâmpinare, Spitalul Penitenciar Dej a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate pentru termenul din 26.10.2023 și asupra cererii de a se depune la dosarul cauzei registrul de consultații medicale pentru perioada anterioară datei de 21.07.2016, instanța de judecată s-a pronunțat motivat prin încheierea din ședința publică din data de 09.11.2023.

În mod corect Curtea de Apel Cluj a respins cererea ca fiind tardivă, având în vedere momentul la care aceasta a fost formulată, ținând cont de faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în anul 2017, iar apelul se afla în faza de rejudecare, după întocmirea expertizei și contraexpertizei medicale, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 492 C. proc. civ.

De asemenea, întemeiat a respins cererea de completare cu actele medicale din care să reiasă cauza medicală și data decesului deținutului A., având în vedere că "aceste acte medicale nu se aflau la niciunul din pârâți, fiind acte deținute de unitatea medicală în care acesta a decedat și care nu face parte din sistemul penitenciarelor în perioada de după eliberarea din închisoare."

Cu privire la aceste acte, tot corect a apreciat și că aspectele cuprinse în obiecțiunile formulate de reclamantele apelante B. și C., altele decât cele care vizează actele medicale suplimentare, sunt aspecte de fond, întrucât vizează nemulțumirile acestora față de conținutul raportului de expertiză și nu veritabile obiecțiuni.

Copiile din registre, depuse de penitenciarele pârâte, conțin datele cu privire la reclamant iar partea care e acoperită, conține datele altor pacienți, date care au fost acoperite datorită caracterului de confidențialitate atât a datelor cu caracter personal, cât și a informațiilor medicale cu privire la ceilalți pacienți.

Caracterul confidențial al informațiilor privitoare la pacient este reglementat de art. 22 al Legii nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului, conform căruia informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

Cauza reală a evoluției nefaste a bolii a fost refuzul tratamentului propus iar ulterior liberării, prezentarea tardivă la medic, după aproximativ o lună, deși cunoștea natura malignă a bolii. De altfel și medicii legiști la pag. 32 din Raportul de expertiză INML, au concluzionat la pct. 9 că "între cele de mai sus și degradarea stării de sănătate a pacientului (așa cum reiese ea din documentele medicale puse la dispoziție) nu există legătură de cauzalitate".

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul arată că afirmațiile recurentelor sunt contrazise de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, în cuprinsul cărora au fost explicate în totalitate cazul, deciziile luate de medicii curanți, și s-a argumentat inclusiv cu exemple din literatura de specialitate.

Având în vedere probatoriul administrat, rezultă fără echivoc implicarea medicilor în tratarea afecțiunilor reclamantului. Așadar, unitatea intimatului a făcut toate demersurile medicale posibile în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor reclamantului, așa cum a concluzionat și INML Mina Minovici în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală. Totodată, nu se poate imputa intimatului lipsa de acțiune și de diligență pentru investigarea simptomatologiei reclamate în cauză, având în vedere și prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal în care, la art. 71 alin. (6) se prevede faptul că "Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deținere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate." Deși reclamantul s-a declarat nemulțumit de conduita medicilor din penitenciare nu a uzat de dreptul său garantat de lege de a fi examinat la locul de deținere de orice alt medic din afara sistemului penitenciar și, prin urmare, nu se poate imputa intimatului lipsa de acțiune, neluarea tuturor măsurilor posibile și necesare pentru diagnosticarea la timp a bolii de care suferea acesta.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Baia Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că respingând cererea de suplimentare a probatoriului în apel, instanța de apel a reținut că, raportat la limitele stabilite pentru rejudecare, administrarea probei solicitate de apelante este tardiv formulată. Intimatul apreciază corectă această soluție, dat fiind faptul că din registrul de consultații nu lipseau informații, ci acele pasaje se refereau la consemnări care priveau alte persoane și se impunea anonimizarea lor. Este evident că un registru de consultații nu cuprinde doar constatări în urma consultului unei singure persoane, în speță, A..

Cât privește respingerea obiecțiunilor depuse de recurente la termenul din 26.10.2023, soluția este, de asemenea, corectă. În cazul observațiilor la obiectivul nr. 1, s-a solicitat analizarea simptomatologiei numitului A. pe întreaga perioadă camerală, în condițiile în care răspunsul din raportul de expertiză vizează perioada 23.12.2015-07.10.2016, iar A. a fost încarcerat în data de 03.12.2015. A fost analizată în detaliu perioada anterioară stabilirii diagnosticului și s-a formulat un răspuns complet.

Referitor la susținerea potrivit căreia "nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrică", există răspunsul specialiștilor la pagina 29 ultimul alineat, în sensul că "Semnul cardinal al unei tumori esofagiene/eso-gastrice, disfagia - fără a fi patognomonic, dar sugestiv în asocierea din cazul de fată cu alte manifestări (vărsături, reflux, scădere în greutate) - este menționat în data de 15.09.2016, și a condus la aplicarea protocolului de investigare/diagnostic adecvat, cu stabilirea completă și corectă a acestuia".

Un alt motiv de recurs invocat se referă la respingerea observației "să se precizeze dacă dispepsia și durerile epigastrice pot fi datorate unei banale gastrite sau pot fi semne ale unui cancer esofagian sau gastric." Intimatul arată că se regăsește răspuns la această solicitare la pagina 32 concluzia nr. 9 alin. (3), respectiv "simptomele digestive reținute în luna decembrie 2015 au fost nespecifice (putând aparține unei pleiade largi de afectiuni/circumstanțe pasagere), neacompaniate sindromologic, spontan rezolutive, neiterative pentru un interval de circa 8 luni de zile, ceea ce nu a impus investigarea lor suplimentar".

Într-o manieră absolut subiectivă, se rețin fragmente din lucrarea de expertiză în scopul distorsionării stării de fapt. În acest sens, intimatul arată că se invocă parte din răspunsul la obiectivul 9, fără a se cita și următoarea frază:

"între cele de mai sus și degradarea stării de sănătate a pacientului (așa cum reiese ea din documentele medicale puse la dispoziție) nu există o legătură de cauzalitate."

Instanța de apel a realizat o analiză exhaustivă a obiecțiunilor formulate în vederea stabilirii temeiniciei lor, critica recurentelor privind încălcarea dreptului la apărare și a principiilor prevăzute la art. 14, art. 16 și art. 22 C. proc. civ. fiind nefondată. Efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Cluj Napoca, completată cu un supliment la această lucrare și realizarea unei noi expertize de către INML Mina Minovici, dovedesc cu prisosință respectarea dreptului la apărare și a principiilor menționate mai sus.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în mod corect s-a reținut că "pentru perioada cuprinsă între momentul încarcerării și luna iulie 2016 nu reiese din nici o probă administrată că reclamantul s-a adresat cadrelor medicale cu dureri gastrice sau cu alte probleme care să ridice suspiciuni cu privire la eventuale probleme gastrice severe, astfel că nu se pune problema lipsei de acțiune sau de diligentă a pârâților".

Tot în mod corect s-a reținut că "în ceea ce privește o posibilă culpă a pârâților constând în lipsa de acțiune după data de 25 iulie 2016, când, în urma examenului radiologie s-a recomandat efectuarea unui examen gastroscopic, examen care s-a făcut doar la momentul internării din perioada 15.09.-7.10.2016 la Spitalul Penitenciar Dej, . . . . . . . . . .potrivit concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală" Mina Minovici, efectuarea examenului gastroscopic în iulie 2016 nu ar fi avut alte consecințe, adică stabilirea unui diagnostic cu maxim o lună sau o lună și jumătate mai devreme nu ar fi schimbat situația".

Un alt aspect relevant în cauză, este refuzul numitului A. de a accepta intervenția chirurgicală propusă și punctul de vedere al experților raportat la această conduită "Deși investigația de elecție cu rol diagnostic certificant al diagnosticului real - endoscopia digestivă superioară - a fost efectuată la circa 2 luni de la indicarea ei, apreciem că această latență nu a fost de natură a modifica cursul afecțiunii, acesta fiind cel mai probabil, accelerat prin neefectuarea intervenției chirurgicale recomandate (reiterăm că această strategie terapeutică ar fi fost identică și în cazul diagnosticării mai precoce), dar refuzată de pacient."

Față de cele arătate, nu suntem în prezența aplicării greșite a dispozițiilor art. 1349 C. civ., neexistând în cauză nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, nu sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Penitenciarului Baia Mare.

Apreciază că în mod formal s-a făcut trimitere la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., încercându-se structurarea lor astfel încât, în aparență, să vizeze vicii de legalitate, deși aspectele învederate abordează netemeinicia hotărârii atacate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Gherla a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a expus pe larg considerentele deciziei recurate, despre care a arătat că este temeinică și legală, dar și situația de fapt a cauzei, respectiv parcursul pe care l-a avut reclamantul în cadrul mai multor penitenciare cu prilejul executării pedepsei privative de libertate.

În concret, în ce privește intimatul, acesta a arătat că reclamantului i s-a asigurat dreptul prevăzut de art. 71 din Legea nr. 254/2013, dreptul la asistentă medicală, tratament și îngrijiri.

Penitenciarul Gherla, în scurta perioadă în care a fost custodiat reclamantul în această unitate penitenciară, asa cum rezultă și din referatul medical existent la dosar și celelalte înscrisuri depuse, prin cabinetul medical, a asigurat asistența medicală în perioada de carantină și observare, a făcut demersuri pentru a fi transferat în vederea precizării diagnosticelor medicale la Spitalul Penitenciar Dej, spital unde îsi desfășoară activitatea medici specialiști, și a acordat medicamentația conform recomandărilor de specialitate de la externarea din spital.

Reclamantul nu a dovedit că s-a îmbolnăvit de afecțiunea oncologică după ce a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla, din cauza regimului de detenție, după cum nu a probat nici faptul că datorită condițiilor de detenție această afecțiune s-a agravat.

Penitenciarul Gherla nu i-a cauzat reclamantului vreun prejudiciu, aspect de altfel imposibil, având în vedere perioada de 25 de zile cât a fost custodiat de această unitate.

În cauză nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a Penitenciarului Gherla, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile acesteia, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția instituției. În același context, drepturile reclamantului nu au fost încălcate nici din perspectiva reglementărilor interne și nici din perspectiva reglementărilor europene.

La nivelul unității penitenciare, asistența medicală primară este acordată de medici de familie sau de medicină generală, iar tratamentul cronic administrat trebuie să respecte recomandarea medicilor specialiști, aspect care s-a realizat în situația dată, respectiv în data de 07.01.2016, ulterior revenirii în unitatea penitenciară de la Spitalul Penitenciar Dej, reclamantului i s-a prescris rețetă cu D. și E..

Toate acuzațiile aduse instituțiilor penitenciare sunt nefondate, fiind combătute de dovezile administrate la dosar, care dovedesc exact contrariul celor susținute de recurente. Astfel, Penitenciarul Gherla a manifestat diligență și implicare, prin medicii angajați, pentru asigurarea dreptului persoanei private de libertate la asistență medicală, în limitele competențelor legale.

Intimatul-pârât Penitenciarul Gherla a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că achiesează la apărările formulate prin întâmpinările celorlalți pârâți.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textele legale menționate.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși recurentele invocă o încălcare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității, principiului nemijlocirii și principiului rolului activ al judecătorului (art. 13, 14, 16 și 22 C. proc. civ.), acestea nu indică care sunt aspectele de nelegalitate care au determinat o astfel de încălcare, ci fac ample trimiteri la situația de fapt a dosarului, ce nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului.

În acest sens, recurentele se arată nemulțumite de respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză medico-legală nr. x întocmit de INML Mina Minovici și de respingerea cererii de a depune la dosarul cauzei a registrului de consultații medicale, concluzionând că soluția dată de instanță obiecțiunilor la raportul de expertiză este de natură a încălca garanțiile procesuale reglementate de textele legale anterior menționate.

Recurentele învederează diverse pretinse lacune ale raportului de expertiză, respectiv că prin acesta nu s-a precizat dacă simptomatologia era specifică diagnosticului tumoare malignă eso-gastrică; că nu s-a precizat care ar fi fost evoluția bolii de la data de 23.12.2015 când pacientul a acuzat durerile gastrice și dacă s-ar fi administrat medicația corespunzătoare și până la momentul în care a fost liberat, în condițiile în care nu s-a investigat cauza dispepsiei și a durerilor epigastrice; că în mod greșit s-ar fi reținut prin raportul de expertiză că nu s-au pus la dispoziție acte medicale din care să rezulte cauza medicală și data decesului numitului A., deși la dosar erau depuse toate actele medicale necesare; că raportul de expertiză era incomplet și se impunea completarea acestuia.

Prin urmare, argumentele recurentelor în susținerea motivului de recurs invocat nu sunt unele de nelegalitate, care să poată fi analizate de instanța de recurs, ci unele raportate exclusiv la probatoriul administrat în cauză, probatoriu care a fost analizat și evaluat de către instanțele devolutive, nemaiputând fi pus în discuție în prezenta cale extraordinară de atac.

Aspectele învederate de recurente au fost dezbătute în etapele procesuale anterioare în procedura prevăzută de lege, respectiv aceea a formulării de obiecțiuni (de care recurentele au și uzat), răspunsuri la obiecțiuni, iar nemulțumirea părții față de modalitatea în care s-a răspuns obiecțiunilor ori de modalitatea în care au fost apreciate diversele probatorii nu se circumscrie niciunui motiv reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că greșita interpretare a dispozițiilor art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1391 C. civ. pretinsă de recurente este, de asemenea, încadrabilă în motivul de recurs invocat, doar în măsura în care nu se fac trimiteri la modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor, întrucât o asemenea abordare excedează controlului de legalitate al instanței de recurs.

Or, și din perspectiva acestui motiv de recurs, recurentele deduc judecății argumente care se raportează exclusiv la situația de fapt a pricinii și la probele administrate în cauză, fără a indica, în mod concret, în ce modalitate instanța de apel ar fi interpretat și aplicat greșit normele de drept material menționate.

Astfel, încă din primul paragraf al motivului de recurs, se arată următoarele:

"Concluzia care se desprinde din toate probele administrate este că nici unul dintre pârâți nu a efectuat niciun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deținut, nu au aplicat absolut niciun tratament în acest sens în perioada 03.12.2015 și până în 15.09.2016".

În al doilea paragraf al motivului de recurs, se arată că "Astfel, așa cum am arătat și cum dealtfel rezultă din chiar concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecțiunile gastrice de care s-a plâns deținutul, cu toate că erau necesare investigații suplimentare pentru a putea fi depistată din timp boala...".

În continuare, recurentele arată că "obligația nu a fost îndeplinită nici în momentul în care-a pus în vedere că trebuie să fie extirpat stomacul...", că "...fapta ilicită constă în lipsa luării unor minime măsuri de prevenție...", că "...nimeni nu s-a asigurat dacă deținutul se poate alimenta, dacă i se poate monta o perfuzie în cazul în care s-a plâns că nu poate înghiți alimentele...", expun apoi conținutul unei scrisori medicale și al răspunsului la obiectivul nr. 1, după care redau textele art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1391 C. civ. și concluzionează că soluția instanței de apel "...este contrazisă chiar de concluziile raportului de expertiză..."

Subsumat aceluiași motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se mai învederează că "...era de datoria personalului medical să ia măsurile eficiente...", se citează din raportul de expertiză și se concluzionează că probele administrate atestă că "...niciunul dintre pârâți nu a efectuat vreun demers cu privire la simptomele gastrice indicate de deținut...", respectiv că "...nu s-a făcut nimic din punct de vedere medical pentru afecțiunile gastrice de care s-a plâns deținutul...".

În finalul memoriului de recurs au fost indicate, cu titlu generic, mai multe hotărâri CEDO pe care recurentele le apreciază ca relevante, fără însă ca această trimitere să comporte vreo încadrare din perspectiva motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de conținutul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că întreaga argumentație a motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă doar la conținutul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a cărui analiză și interpretare este atributul exclusiv al instanțelor devolutive (fond și apel).

Simpla indicare a unor texte legale, despre care se pretinde că au fost greșit aplicate sau interpretate, nu declanșează, în mod automat, controlul de legalitate specific instanței de recurs, dacă nu sunt susținute de argumente care să facă posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat.

De asemenea, nemulțumirile părții privind modalitatea în care a fost reținută situația de fapt ori modalitatea în care au fost administrate și interpretate probatoriile, nu se circumscriu configurației juridice dată recursului de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie specifice judecății de fond cărora li s-a dat o dezlegare jurisdicțională ce nu mai poate fi analizată în calea extraordinară de atac.

Prin urmare, față de modalitatea în care recurentele au înțeles să redacteze memoriul de recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu există argumente care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât prin aspectele expuse recurentele nu învederează aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci expun nemulțumiri legate de modalitatea în care a fost analizat și interpretat raportul de expertiză medico-legală, chestiune de ordin probatoriu ce nu poate fi avută în vedere de către instanța de recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului, astfel cum este prevăzută de art. 489 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantele C., B. împotriva deciziei nr. 333/A din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

ÎNALTA CURTE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele C. și B. împotriva deciziei nr. 333/A din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.