ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 24/2024

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 august 2017 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Statul Român la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a invocat încălcarea prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că în perioada executării arestului preventiv a fost deținut în condiții necorespunzătoare, fiindu-i pusă în pericol starea de sănătate. La termenele de judecată din 21 mai 2018, respectiv din 26 iunie 2018, reclamantul a precizat că înțelege să-și reducă cuantumul pretențiilor la suma de 10.000 euro și că înțelege să renunțe la judecata pricinii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Statul Român, arătând în mod expres că dorește continuarea judecării cererii doar în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor. La termenul din 15 octombrie 2018, Tribunalul Bihor a apreciat că se impune a fi citat, în calitate de pârât, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu o copie a cererii de chemare în judecată.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 7/C din 4 februarie 2020, Tribunalul Bihor a respins excepția netimbrării cererii, ca neîntemeiată. A respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Administrația Națională a Penitenciarelor. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor. În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, a stabilit că sumele reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 857 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 759/A din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva sentinței civile nr. 7/C din 4 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor. A respins, ca nefondat, apelul incident introdus de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva aceleiași sentințe.

Decizia pronunțată în recurs: Prin decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 759/A din 21 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Finanțelor Publice Bihor, împotriva aceleiași decizii.

Rejudecare apel – decizia pronunțată de instanța de apel: Prin decizia civilă nr. 1893/A din 29 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 7/C din 4 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1893/A din 29 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs succint redactată, reclamantul A. a arătat că solicită casarea în totalitate a hotărârii recurate. Prin decizia de casare pronunțată în ciclul procesual anterior, Înalta Curte a dispus ca instanța de apel să valorifice zilele executate în condiții necorespunzătoare. Din decizia nr. 53 din 11 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală în dosarul nr. x/2022, raportat la sentința penală nr. 1584 din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Giurgiu pronunțată în dosarul nr. x/2019 rezultă executarea unei perioade de 5 ani la zi, iar din adresele emise de instituțiile statului rezultă că s-ar fi procedat la scăderea unui număr de 82-92 zile compensatorii. În realitate, instanța de apel nu a avut în vedere aspectele trasate prin decizia de casare pronunțată de instanța supremă.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 3 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 23 mai 2023, s-a dispus comunicarea recursului către intimați, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare la recursul părții adverse în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apărările părților: Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a depus la dosar întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, precizând că în cuprinsul acesteia se face referire la situația judiciară penală care este irelevantă în cauza civilă, iar despăgubirile morale solicitate vizează starea de sănătate afectată de durata executării pedepsei, astfel încât se impune admiterea recursului. Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare, comunicată, invocând, de asemenea, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului, pentru considerentele dezvoltate în cuprinsul ambelor întâmpinări.

Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 15 noiembrie 2023, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Raportul a fost comunicat părților la 27 noiembrie – 15 decembrie 2023. Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului pentru nemotivare. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 16 ianuarie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs succint redactată, reclamantul A. a solicitat casarea în totalitate a hotărârii recurate, arătând că instanța de apel nu a avut în vedere aspectele trasate prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte în etapa procesuală anterioară. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Formularea unei cereri lipsite de o pretenție concretă care să poată fi dedusă judecății și în raport de care instanța să se poată pronunța, limitată la invocarea faptului că nu a fost respectată decizia de casare, fără a evidenția care anume dispoziții ale instanței de recurs nu au fost respectate și fără o argumentare a incidenței unui anumit motiv de casare, cerere privată de elementele de fapt și de drept necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate fi reținută ca fiind o motivare a căii de atac în sensul prevăzut de lege. Motivarea recursului înseamnă expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.