ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 22 februarie 2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Oradea la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 132/C din 14 iunie 2022, Tribunalul Bihor, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată și a dispus ca onorariul avocatului desemnat pentru a asigura reprezentarea reclamantului, în sumă de 1.567 RON, să fie suportat din fondurile Ministerului de Justiție.

Prin încheierea din 12 decembrie 2022, Tribunalul Bihor, secția I civilă a respins cererea reclamantului având ca obiect îndreptarea erorilor materiale.

Împotriva sentinței civile nr. 132/C din 14 iunie 2022, precum și a încheierii de ședință din 12 decembrie 2022, a formulat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 430A din 29 martie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 132/C din 14 iunie 2022, a respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2022.

Împotriva acestei decizii civile, la 28 aprilie 2024, a declarat recurs reclamantul, prin care a susținut că decizia instanței de apel este nulă și nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură și a normelor de drept material.

La 12 iulie 2023, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de către instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant, deși enumeră anumite articole din C. proc. civ., totuși nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, astfel cum în mod corect a învederat intimatul-pârât prin întâmpinare.

Recurentul-reclamant nu invocă nicio critică punctuală privind decizia civilă recurată, prin care s-a respins, ca tardiv, apelul împotriva sentinței civile nr. 132/C/14.06.2022 și, totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2022, rezumându-se a susține generic nulitatea și nelegalitate deciziei recurate, fără însă a indica în ce constau pretinsele nelegalități invocate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată și care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Simpla expunere a unor texte de lege, fără a se arăta argumentele care justifică incidența acestora în cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigențelor legale. În absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmărește a le invoca și dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, și va anula recursul.

În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de Stat, constând în ajutorul public judiciar acordat prin încheierea din 23 noiembrie 2023, sub forma scutirii recurentului-reclamant de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.402,5 RON, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât Penitenciarul Oradea prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 430A din 29 martie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către Stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.