ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 593/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 24.03.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul a solicitat obligarea pârâților A., B., C., D., E. la plata de despăgubiri morale în sumă de 5.000.000 RON. În drept, a invocat prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art. 3 și 5 CEDO.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bihor Prin sentința civilă nr. 131/C/2020 din 21.10.2020, pronunțată în dosarul x/2020 de către Tribunalul Bihor, secția I civilă s-a respins cererea formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., toți angajați la Penitenciarul Oradea. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F., solicitând admiterea apelului formulat, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția I civilă sub nr. x/2019.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 692/A/2021 din data de 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civil, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul F., în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., toți angajați ai Penitenciarului Oradea, împotriva sentinței civile nr. 131/C din data de 21 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, pe care a păstrat-o în totalitate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul F.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. de dosar x/2020

Recursul declarat în cauză Prin motivele de recurs, reclamantul s-a plâns de relele tratamente aplicate în închisoare, de lipsa de imparțialitate a autorităților, a criticat pedepsele care i s-au aplicat; a mai arătat că decizia nu este conformă cu prevederile art. 425, art. 461, art. 476 art. 479 și art. 482 din C. proc. civ., completul nu respectă cerințele art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Invocă, de asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În drept, reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura în recurs Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus comunicarea cererii către intimații A., B., C., D., E. care nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei. Prin rezoluția din data de 17 noiembrie 2021, s-a stabilit termen de judecată la data de 22.03.2022, complet C9. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Corelativ, art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, iar instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel, prin raportare la soluția și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Verificând conținutul cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant și aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deși a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, niciuna din situațiile reglementate de acest text de lege nu se regăsește în criticile formulate, iar, pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susțin în mod necesar soluția dispusă prin hotărârea recurată, circumstanțe în care intervine nulitatea recursului. Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 692A din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, recurentul-reclamant nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la indicarea relelor tratamente aplicate în închisoare, precum și la evocarea unor critici privitoare la lipsa de imparțialitate a autorităților și la pedepsele care i s-au aplicat pe nedrept. Astfel, Înalta Curte constată că, deși recurentul invocă faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale. "completul neconform cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară", care prevăd că apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, în concret nu expune niciun argument subsumat acestei critici, ea fiind formulată doar generic, în mod formal, fără corespondent în situaia concretă a dosarului. În mod similar, deși recurentul a criticat neconformitatea deciziei recurate cu prevederile art. 425, art. 461, art. 476, art. 479 și art, 482 C. proc. civ., nu a dezvoltat în niciun fel susținerile respective. Astfel, simpla expunere a unui text de lege fără a arăta în concret argumentele care justifică aplicarea acestuia în cauză nu poate conduce la încadrarea criticii respective în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel fiind, în absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., așa încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același Cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege. Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE,