ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1990/2024

HOTĂRÂRE

25.09.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1990/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, în data de 28.04.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului-Prefectura Județului Mureș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto, a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului B. să solicite autorității competente înscrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului și radierea autoturismului de pe numele reclamantului.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 232 din 13 martie 2024, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, reținând, în esență, faptul că sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ. și că pârâtul are domiciliul pe raza jud. Târgu Mureș, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 2480 din 26 iunie 2024, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pașcani, reținând, în esență, că în cauză, competența teritorială este de ordine privată și, prin urmare, în raport cu prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. și faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale la primul termen la care părțile legal citate puteau pune concluzii, competența aparține primei instanțe sesizate, Judecătoria Pașcani.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Târgu Mureș a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Pașcani, pentru următoarele considerente:

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligație de a face, în materie de competență teritorială sunt incidente dispozițiile generale reglementate de art. 107 din C. proc. civ., respectiv o competență teritorială de ordine privată, în accepțiunea prevederilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.. În acest caz, competența teritorială nu este una exclusivă, dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. constituind norma generală în materie de competență teritorială, în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului.

Așadar, pentru determinarea competenței teritoriale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 și următoarele din C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 din C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de felul necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Întrucât dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., aplicabile în cauză, sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu au invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată la care au fost citați și puteau pune concluzii, iar excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu de Judecătoria Pașcani.

Prin urmare, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În acest sens, se reține aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii care a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..", reținându-se în paragrafele 68-72 următoarele:

"68. În al treilea rând, răspunsul la problema de drept contradictorie existentă în jurisprudența instanțelor naționale vizând posibilitatea instanței căreia i se declină competența de a analiza în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a respectat și prevederile legale privind condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență nu poate fi decât acela că trebuie acordată această posibilitate instanței la care se declină competența, deoarece, în caz contrar, prevederile legale care reglementează condițiile și, mai ales, termenele de invocare a excepției de necompetență ar fi lipsite de orice eficiență.

69.

Nu poate fi primit argumentul exprimat în a doua opinie jurisprudențială în sensul că instanța în fața căreia se ivește conflictul de competență s-ar transforma într-o instanță de control judiciar, deși declinatorul de competență nu este supus niciunei căi de atac, întrucât instanța trebuie să verifice cui îi aparține competența în cauza concretă dedusă judecății.

70.

De altfel, legalitatea declinării de competență nu este sustrasă controlului, o atare situație fiind inacceptabilă din perspectiva cerințelor statului de drept. Și aceasta, deoarece instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate. Faptul că prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. dispun în sensul că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac nu poate duce la altă concluzie, deoarece s-a eliminat calea de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței cu scopul asigurării celerității procesului civil și având în vedere că declinarea de competență nu are caracter obligatoriu pentru instanța de trimitere, aceasta fiind, la rândul său, îndrituită să își verifice competența și, dacă este cazul, să se desesizeze în favoarea instanței pe care o consideră competentă.

71.

Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.

72.

Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.".

În consecință, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată coroborată cu neinvocarea, de către pârâți, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Pașcani a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Pașcani, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.