ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 438/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea formulată la data de 09 mai 2022, reclamantul A. a solicitat radierea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x și nr. de înmatriculare x de pe numele reclamantului, respectiv obligarea pârâtului B., căruia reclamantul i-a vândut autovehiculul, să procedeze la radierea acestuia de pe numele reclamantului și transcrierea acestuia pe numele pârâtului. În caz contrar, reclamantul a solicitat pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de radiere a autovehiculului. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata amenzilor și a impozitului achitat.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2022, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.

2.1. Prin sentința civilă nr. 749/2022 din 27 septembrie 2022, Judecătoria Șimleu Silvaniei a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. și faptul că domiciliul pârâtului B. este în județul Bihor, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Oradea, aspect care atrage, potrivit prevederilor legale menționate, competența acestei judecătorii.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 7767/2022 din 20 decembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea – secția Civilă și Judecătoria Șimleu Silvaniei și a înaintat dosarul instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială este alternativă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (3) și 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetență de ordine privată putând fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Instanța a considerat că, în mod incorect, excepția necompetenței teritoriale relative a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost invocată de instanță din oficiu la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2022, în condițiile în care pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată. În consecință, acesta era decăzut din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței teritoriale relative a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în speță nefiind incident vreun caz care să permită instanței să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale exclusive, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (obligația de a face). Instanța a avut în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, aplicabil în speță mutatis mutandis.

Instanța a concluzionat că, deși pârâtul B. domiciliază în circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale relative a Judecătoriei Șimleu Silvaniei de către pârât, prin întâmpinare, necompetența instanței sesizate inițial se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Judecătoria Șimleu Silvaniei și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că judecătoria inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, normele de competență sunt de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 din C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Astfel, în ceea ce privește felul normelor de competență, art. 129 alin. (2) din C. proc. civ. stabilește că "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în toate celelalte cazuri necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

În ceea ce privește modul de invocare, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții. În acest sens, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. stabilește că "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 din C. proc. civ., competența este câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În acest sens, este aplicabil, pentru identitate de rațiune, principiul enunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 31/2019 pronunțată în recursul în interesul legii, conform căruia, din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Litigiul de față are ca obiect o obligație de a face astfel încât, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului. Întrucât acestea sunt norme de competență de ordine privată, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Din actele dosarului rezultă că pârâtul B. nu a formulat întâmpinare și nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

În consecință, față de prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., instanța sesizată, Judecătoria Șimleu Silvaniei rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție de necompetență teritorială de ordine privată, excepție pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Reținând că, datorită neinvocării excepției de necompetență în condițiile menționate mai sus, necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința definitivării competenței sale de soluționare a cauzei, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.