ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1825/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1825/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 martie 2024 pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea sa, deși l-a vândut pârâtului la data de 12 noiembrie 2021.
II. Hotărârea Judecătoriei Chișineu Criș:
Prin sentința nr. 66 din 21 februarie 2024, Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
În motivare, instanța a reținut că, raportat la obiectul cererii, în speță este incidentă regula generală în materie de competență teritorială a instanțelor prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin care competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, constatând că domiciliul pârâtului B. este în Satu Mare, strada x, județul Satu Mare, instanța a concluzionat că revine Judecătoriei Satu Mare competența de soluționare a cauzei.
III. Hotărârea Judecătoriei Satu Mare:
Învestită prin declinare, Judecătoria Satu Mare a pronunțat sentința nr. 2926 din 26 iunie 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile generale reglementate de art. 107 C. proc. civ. instituie o competență teritorială de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Prin urmare, Judecătoria Chișineu Criș, chiar dacă nu este instanța în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului, nu putea să invoce din oficiu necompetența teritorială, competența fiind câștigată tocmai prin faptul neinvocării excepției de către pârât prin întâmpinare.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, "instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate."
Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, se constată următoarele:
Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.
Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: "1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.
Litigiul de față are ca obiect o obligație de a face - obligarea pârâtului la radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea reclamantului, deși a fost vândut pârâtului.
Față de obiectul cererii introductive, competența teritorială a instanței chemată să soluționeze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În cauză, fără a ține seama de această normă de competență teritorială de ordine privată, reclamantul A. a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș, deși pârâtul B. are domiciliul în Satu Mare, strada x, județul Satu Mare, iar competența de soluționare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Satu Mare.
Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Din interpretarea acestui articol reiese că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.
Verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Chișineu Criș, astfel încât, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență constă în stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate de reclamant (consolidarea în mod definitiv a competenței instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea).
În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.