ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1404/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub numărul, x/2021, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să constate valabilitatea vânzării autoturismului x, potrivit chitanței din 28 iulie 2010, obligarea pârâtului la îndeplinirea formalităților de radiere a autoturismului, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul nu si-a îndeplinit obligația de a transfera proprietatea autoturismului pe numele său.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 35 si 453 C. proc. civ., art. 1279, 1669 C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Ploiești:

Prin sentința civilă nr. 1132 din 11 februarie 2022, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâtul are domiciliul pe raza de competență a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prin urmare, a reținut că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere teritorial, prin raportare la domiciliul pârâtei, este Judecătoria Sectorului 4 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București:

Prin sentința civilă nr. 5295 din 27 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut că, în speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială se stabilește conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., normă ce stabilește o competență de ordine privată.

Cum pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare și având în vedere considerentele din Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că prin neinvocarea excepției de necompetență de către pârât prin întâmpinare, Judecătoria Ploiești a devenit competentă să soluționeze cauza.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței să constate valabilitatea vânzării autoturismului x, potrivit chitanței din 28 iulie 2010 și să dispună obligarea pârâtului la îndeplinirea formalităților de radiere a autoturismului, cu cheltuieli de judecată.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel."

Se constată că Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 4 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că Judecătoria Ploiești nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială de ordine privată.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Competența teritorială de drept comun este reglementată de norme de ordine privată. Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În speță, se constată că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești a fost invocată de instanță la termenul de judecată din 11 februarie 2022, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, față de prevederile legale anterior menționate, Judecătoria Ploiești, chiar dacă nu este competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată în recurs în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., se reține că, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Ploiești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.