ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1763/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1763/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.11.2021, sub nr. x/2021 și precizată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 6500 RON reprezentând daune materiale si morale, motivat de împrejurarea că șoferul societății pârâte, conducând mașina auto a societății, din neatenție, i-a lovit mașina, avariind partea dreaptă a acesteia.

În drept, a invocat prevederile art. 1349 și art. 1357 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 1644 din 1 martie 2022, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea formulată de reclamant este o cerere izvorâtă dintr-o pretinsă faptă ilicită a pârâtului care a avut drept consecință, potrivit susținerilor reclamantului, daune materiale si morale.

Față de aceste considerente, ținând cont de împrejurarea că deși legiuitorul a instituit o competență alternativă, nu se poate reține competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, nici prin raportare la sediul pârâtei și nici la locul săvârșirii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului - reținut de instanță, conform susținerilor reclamantului, ca fiind aproape de București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3, prin sentința civilă nr. 4362/2022 din 19 mai 2022, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, din adresa emisă de C.N.A.I.R.-D.R.D.P., la solicitarea instanței, a rezultat că fapta ilicită a fost săvârșită în Boldești Scăieni, județul Prahova, localitate din circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești.

Astfel, constatând incidența în cauza a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 116 din același act normativ, a reținut că instituirea unei competențe teritoriale alternative reprezintă un drept exclusiv al reclamantului, exercitat cu ocazia depunerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Ploiești, astfel că această din urmă judecătorie este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin demersul său judiciar, reclamantul A. a învestit instanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, solicitând repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvârșirii unei presupuse fapte ilicite.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În speță, invocarea de către reclamant a răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ., determină incidența art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții, în materia răspunderii civile delictuale, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În aplicarea prevederilor mai sus evocate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 din același cod "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum din actele dosarului rezultă că evenimentul rutier a avut loc pe DN 1A km 91 + 900, în localitatea Boldești Scăieni, județul Prahova, Judecătoria Ploiești este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în ipoteza de competență alternativă reglementată de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. .9 C. proc. civ.

Astfel, se reține că reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune conferit de prevederile art. 116 C. proc. civ., introducând cererea de chemare în judecată la Judecătoria Ploiești și, prin alegerea astfel făcută, această instanță a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită.

Astfel, Judecătoria Ploiești nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Ploiești este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.