ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1525/2022

HOTĂRÂRE
20.09.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1525/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 829,23 RON.

În motivare, a arătat că, așa cum rezultă din sentința penală nr. 1124 din data de 16 noiembrie 2021 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 21 și art. 25 C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194-197 C. proc. civ., art. 1349 C. civ. și art. 320 din Legea nr. 95/2006.

2.1. Prin sentința civilă nr. 991 din data de 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fot îndreptată prin încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2022, pronunțată în același dosar, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești, în esență, a reținut că pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu a fost un asigurător, fiind o asociație profesională a asigurătorilor de autovehicule, înființată prin art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în administrarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Astfel, a arătată că acesta acționează în baza prevederilor legale, iar nu în baza unui contract de asigurare, iar B.A.A.R. nu desfășoară activități comerciale; fondul nu acordă despăgubiri în baza unei obligații pentru fapta proprie și nici în baza unei obligații de garantare pentru faptele unei persoane pentru care răspunde, ci acordă despăgubiri în locul celor care sunt obligați la plata despăgubirilor și doar în scopul protejării victimelor.

Așadar, a apreciat că, în cauză, nu este aplicabil art. 115 C. proc. civ., în materie de asigurări, ci art. 107 C. proc. civ., cu caracter general, prin raportare la sediul pârâților care este în sectorul 2 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5831 din data de 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, reținând că temeiul cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 1349 C. civ., ce reglementează răspunderea civilă delictuală, a stabilit instanța competentă a soluționa pricina în raport de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și de locul procedurii prejudiciului, cu privire la care a constatat că s-a produs la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, entitate ce a acordat îngrijirile medicale persoanei vătămate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 2, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Ploiești a făcut aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a dat eficientă normei de competență edictate de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit art. 113 alin. (1) C. proc. civ.:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: … pct. 9) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Art. 116 C. proc. civ. prevede că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că reclamantul are alegerea între instanța în circumscripția căreia săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul și instanța domiciliului sau, după caz, a sediului pârâtului.

Înalta Curte reține că, prin demersul judiciar inițiat în temeiul art. 1349 C. civ. și art. 320 din Legea nr. 95/2006, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a solicitat plata sumei de 829,23 RON, reprezentând costul zilelor de spitalizare acordate persoanei vătămate în urma accidentului rutier produs la data de 21 decembrie 2020, de către numitul A., care a condus, fără a poseda permis de conducere, un autoturism neasigurat.

Pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite, răspundere care, în opinia acestuia, revine pârâților pe care a înțeles să îi cheme în judecată - Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

În cauză, reclamantul, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Ploiești, instanța locului producerii prejudiciului (îngrijirile medicale fiind acordate la sediul spitalului care se află în Ploiești), și nu la cea de la sediul pârâtelor, stabilind astfel definitiv competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței sesizate.

Prin urmare, astfel învestită, Judecătoria Ploiești nu mai putea declina competența de soluționare a cauzei în favoarea celeilalte instanțe deopotrivă competente, pe care reclamantul nu a înțeles să o sesizeze.

Pe de altă parte, în speță, reclamantul - terț păgubit - a solicitat acoperirea prejudiciului cauzat în urma acordării de îngrijiri medicale unei persoane vătămate într-un accident rutier, provocat de un autoturism neasigurat, îndreptându-se împotriva pârâților Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a căror înființare și competență a fost stabilită de legislația privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (Legea nr. 136/1995, Legea nr. 32/2017 și Legea nr. 132/2017).

Astfel că, și în situația în care s-ar aprecia că litigiul are ca obiect o cerere în materie de asigurări, având în vedere circumstanțele particulare ale speței, competența de soluționare a cauzei aparține tot Judecătoriei Ploiești, în raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., anterior enunțat, și ale art. 115 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora:

"În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său", în cauză, sediul reclamantului fiind în orașul Ploiești.

Ca atare, față de cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2019
Ședința publică din data de 6 iunie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 19 septembrie 2018,
ÎCCJ 2021-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2021
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 20 ianuarie 2017, inițial pe rolul Tribunalului
ÎCCJ 2024-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1194/2024
Ședința publică din data de 28 mai 2024 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieș
ÎCCJ 2022-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1040/2022
morale și a sumei de 21.299,832 RON reprezentând daune materiale, precum și obligarea acestuia la plata către reclamant a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi calculate asupra debitului principal, de la data introducerii cereri
ÎCCJ 2022-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2022
Ședința publică din data de 08 martie 2022 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 mai 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub dosar nr. x/2019, reclaman
Sursă