ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1194/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., plata sumei de 222.462 RON, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a accidentului rutier din data de 08.01.2022, plata cheltuielilor reprezentând taxă judiciară de timbru, onorarii de avocați și consultanță, eventualele cheltuieli de legalizare, deplasare și orice alte cheltuieli de judecată, plata cheltuielilor privind serviciile medicale, bonuri de benzină, bonuri medicamente.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 132/2017.

Prin sentința civilă nr. 8098/11.11.2022, Judecătoria Ploiești, având în vedere faptul că obiectul cererii prezente nu se regăsește în enumerarea prevăzută de art. 94 din noul C. proc. civ., iar acesta este evaluabil în bani, având o valoare ce depășește pragul valoric de 200.000 de RON, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, a admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâta B. S.A. și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 25.11.2022.

La termenul de judecată din data de 07.03.2023, reclamanta a cuantificat daunele materiale la suma de 5.000 RON, iar prin încheierea de la acest termen de judecată instanța a luat act că pârâta nu mai susține cererea de suspendare formulată, având în vedere că s-a soluționat dosarul penal.

Prin sentința civilă nr. 145/04.07.2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., obligând pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 5.000 RON și la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 375/09.11.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 145 din data de 4 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în parte sentința, în sensul că a redus cuantumul daunelor materiale la suma de 2.407 RON și a daunelor morale la 55.000 RON.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, în ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe aspecte care nu au valoarea de izvor de drept în legislația română (cum este cazul legii sau uzanțelor) și, totodată, s-a făcut trimitere la un mijloc de probă (declarația dată de recurentă la organele de urmărire penală la 19.07.2022), care nici măcar nu a fost administrat în fața instanței, încălcându-se principiul nemijlocirii.

Pe de altă parte, a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1385 C. civ., care stabilesc că prejudiciul trebuie reparat integral, prin faptul că nu a ținut cont de circumstanțele concrete ale speței, stabilind un cuantum al daunelor care nu acoperă nici pe departe prejudiciul produs.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este motivată cu privire la motivele de apel formulate de pârâta B. S.A.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În speță, instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, prin care reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimatul intervenient forțat, obligarea pârâtei, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a accidentului rutier din data de 08.01.2022.

Recursul are ca obiect decizia nr. 375/09.11.2023, prin care Curtea de Apel Ploiești a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de recurenta A. având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedus judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 1 august 2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 375 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 375 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.