ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2083/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de arbitraj înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să-i plătească suma de 4.541,09 RON, reprezentând diferența de sumă neîncasată aferentă reparației autoturismului înmatriculat cu nr. x și de 508,48 RON, cu titlu de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 12.10.2021-14.01.2022, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 30/14.01.2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 4.541,09 RON, reprezentând diferența de sumă neachitată, de 508,48 RON, cu titlu de penalități de 0,2%/zi de întârziere, precum și a sumei de 2.450 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, B. S.A. a formulat acțiune în anulare, solicitând și suspendarea executării ei.

Prin sentința nr. 36/23.02.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 49/06.04.2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecarea cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în vederea soluționării conflictului negativ.

Prin decizia nr. 996/04.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă la 09.01.2023.

Prin decizia nr. 19/09.02.2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis acțiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală atacată și a trimis cauza, spre soluționare, Judecătoriei Buftea.

Împotriva deciziei menționate, pârâta a declarat recurs, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, admiterea acțiunii în anulare.

În motivarea recursului, recurenta a argumentat că instanța a interpretat greșit aplicarea art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, respectiv Norma A.S.F. nr. 18/2017. Această normă, deși are o forță juridică inferioară C. proc. civ., produce efecte de la intrarea în vigoare, atât timp cât a intrat în fondul legislativ și nu a fost declarată nelegală sau neconstituțională.

Recurenta a susținut că, în ceea ce privește soluționarea petițiilor referitoare la activitatea societăților de asigurare și reasigurare, consumatorul poate solicita soluționarea litigiului prin arbitraj, fără a fi necesară o convenție arbitrală. Această posibilitate se întemeiază pe cadrul special reglementat de Norma A.S.F. nr. 18/2017, care a acordat instanței arbitrale autoritatea să soluționeze, la cererea consumatorului, litigiile din materia asigurărilor privind despăgubirile solicitate în temeiul contractului de asigurare.

În continuare, a argumentat că în cauză cadrul special este reglementat de art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 18/2017, normă ce reprezintă o completare a dispoziției inserate la art. 7 alin. (3) din aceiași normă, subliniind că din coroborarea celor două texte legale rezultă că nu este necesar acordul celeilalte părți pentru a se urma calea alternativă de soluționare a litigiului prin arbitraj instituționalizat. În acest context, recurenta a făcut referire la alte reglementări, precum art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 93/2012, art. 6 alin. (6) și art. 8 alin. (16) din Legea nr. 237/2015, la competența Autorității de Supraveghere Financiară și jurisprudența C.J.U.E., concluzionând că Norma A.S.F. nr. 18/2017 are caracteristicile unei legi speciale.

O altă critică se referă la încălcarea și aplicarea greșită a art. 1.568 alin. (1) lit. a) C. civ., argumentând că cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată.

În final, a relevat că prin Norma A.S.F. nr. 18/2017 se completează dispozițiile Legii nr. 132/2017 și ale Normei A.S.F. nr. 20/2017, fiind acordat consumatorului dreptul de a opta pentru o cale de soluționare alternativă a litigiului, în funcție de statutul juridic al acestuia.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 și cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Dispozițiile art. 32 din aceeași ordonanță stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dovezii de înmânare a adresei ce i-a fost comunicată la 02.05.2023, măsură asupra căreia nu s-a conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce îi revenea și că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 C. proc. civ., rap. la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 19/09.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.A., prin administrator intermediar Fondul de Garantare a Asiguraților în calitate de Administrator Intermediar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2023.