ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2024

HOTĂRÂRE
25.01.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 19 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale si materiale, precum și a penalităților de întârziere, calculate de la data producerii accidentului rutier și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 51 din 6 februarie 2023, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aferente debitului principal, calculate după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive și până la data plății efective a debitului principal, precum și a sumei de 210 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise și a respins, în rest, acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii.

În susținere, a arătat că decizia a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente; astfel a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Evocând dispozițiile art. 1.381, art. 1.385, art. 1.386 alin. (1), art. 1.531 și ale art. 1536 din C. civ., precum și ale art. 14 alin. (1) și art. 21 din Legea nr. 132/2017, a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că evenimentul rutier al cărui victimă a fost nu ar fi produs recurentului leziuni și suferințe grave.

Contrar instanței de prim-control judiciar, autorul căii de atac a susținut că potrivit certificatului medico-legal nr. 435/13.05.2020, emis de Institutul de Medică Legală, acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 55-60 de zile de îngrijiri medicale și că în cauză s-a constatat că vinovat de producerea accidentului a fost C..

De asemenea, a precizat că între leuzinile traumatice ale persoanelor vătămate în urma evenimentului rutier există o legătură de cauzalitate directă și că la momentul producerii accidentului autoturismul condus de persoana sus-menționată era asigurat la societatea intimată.

În continuare, recurentul a prezentat elementele circumstanțiale și probatorii relevante pentru soluționarea cauzei pe fond, arătând că la stabilirea daunelor morale instanța de apel nu a avut în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, ci unele străine – numărul de accidente sau criterii care excedează noțiunii de daune morale.

În justificarea incidenței cazului de casare invocat, autorul căii de atac a prezentat consecințele negative ale accidentului rutier, pe care le-a prezentat, care au avut un impact direct în planul familial, financiar, profesional și social al recurentului, solicitând ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Cu privire la daunele morale, a arătat că acestea trebuie stabilite prin raportare la scopul acestora, suferințele fizice și psihice înregistrate de partea vătămată, precum și durata lor. De asemenea, a susținut că, potrivit Recomandărilor Consiliului Europei din 1969, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu consacrat și în art. 14 alin. (5) din C. proc. pen., Rezoluția nr. 75-7 a C.E. ȘI ÎN Protocolul C.E.D.O.

Conchizând, a arătat că instanța de apel, în mod eronat, i-a acordat cu titlu de daune, suma de 12.000 euro, în măsura în care numărul de zile de îngrijiri medicale a fost mai mare decât al unei alte victime ale aceluiași accident rutier, care a fost despăgubită cu suma de 10.000 euro, cu titul de daune morale.

Astfel, a apreciat că față de durata îngrijilor medicale, categoria abordării terapeutice și suferințele fizice și psihice, care au limitat dreptul recurentului la viața socială și familială, a apreciat că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale.

La 29 noiembrie 2023 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere de la art. 494 din același Cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot promova decât căile de atac reglementate legal, iar exercitarea acestora trebuie realizată numai în condițiile legii.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma aplicabilă la data inițierii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) materia protecției consumatorilor, a asigurărilor (…)".

Textul de lege citat reglementează situațiile de excepție de la regula pe care o instituie art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește, de principiu, că hotărârile instanțelor de apel sunt supuse recursului și el are în vedere criteriul naturii litigiului, determinat de raporturile juridice deduse judecății, respectiv de actul sau faptul juridic în conținutul căruia intră drepturile și obligațiile care formează obiectul acțiunii.

În speță, recursul are ca obiect decizia nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, în apel, într-o cauză în materia asigurărilor.

Aspectul vizând încadrarea litigiului de față, având ca obiect pretențiile terțului prejudiciat prin fapta persoanei asigurate RCA, în materia asigurărilor a fost tranșat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 13/2020 pronunțată în recurs în interesul legii, considerentele acestei decizii fiind pe deplin aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Așa fiind, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Prin urmare, împotriva hotărârii instanței de apel recurentul nu are deschisă calea recursului, demersul său judiciar în aces sens fiind inadmisibil.

Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentului dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În atare condiții, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.

Sursă