ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6771/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, la data de 21 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței, în principal, să dispună obligarea pârâtului la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, respectiv, la efectuarea tuturor demersurilor de înmatriculare a autoturismului indicat, pe numele său; în subsidiar, să dispună autorizarea reclamantului de a efectua toate formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x din evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, având în vedere că la momentul actual figurează ca și proprietar al acestuia și, pe cale de consecință, obligarea instituției menționate anterior la transcrierea autoturismului; cu cheltuieli de judecată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 3167 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate și completate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Tribunalului Neamț.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că prezenta acțiune este una complexă, având două capete principale de cerere, formulate în contradictoriu cu pârâti diferiți, având temeiuri de drept material diferite, în acest context, apreciind că devin incidente în cauză dispozițiile art. 99 C. proc. civ., alin. (1) și (2), precum și cele ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispozițiile legale mai sus-enunțate, raportat la motivele expuse în susținerea acțiunii, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, fără nicio îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură și, astfel, a apreciat instanța, că, în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competență, în temeiul conexității dintre pretențiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiași cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de reclamant.

La Tribunalul Neamț, cauza a fost înregistrată la data de 03 octombrie 2019, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 103/C din 20.02.2020, a admis excepția de necompetență teritorială, în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj Napoca.

A reținut, în esență, că reclamantul, cu domiciliul în Cluj Napoca a depus precizări solicitate de către instanță, în sensul că solicită obligarea SPCRPCIV Cluj la operarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x și pe cale de consecință transcrierea autoturismului pe numele lui B., față de care solicită obligarea acestuia la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului sau autorizarea reclamantului la efectuarea formalităților necesare radierii autoturismului.

Potrivit prevederilor Legii nr. 212 din 25 iulie 2018, pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, s-a mai reținut că articolul 10, alin. (1), (11) și (3) din L.C.A. s-au modificat, astfel că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.".

2.2).La data de 20 mai 2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin sentința civilă nr. 1333/2020 din 22 iulie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț; a constatat ivirea conflictului negativ de competență între Tribunalul Cluj și Judecătoria Piatra-Neamț și în consecință, a sesizat instanța ierarhic superioară Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict negativ de competență și stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză; în temeiul art. 134 C. proc. civ.., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligația de a face.

În concret, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a lămuririlor depuse de reclamant pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul a învestit instanța de judecată cu următoarele petite: petitul principal: obligarea pârâtului B. la transcrierea dreptului de proprietate pe numele său, asupra autoturismului marca x, nr. de înmatriculare x, vândut de reclamant, în subsidiar să fie autorizat reclamantul să efectueze formalitătile necesare pentru radierea autoturismului din evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj; petitul accesoriu: obligarea pârâtului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj la operarea transferului de proprietate asupra autoturismului marca x, nr. de înmatriculare x și pe cale de consecință transcrierea autoturismului pe numele pârâtului de rang 1, respectiv B..

Raportat la obiectul cererii - capătul principal (obligația de a face), instanța a constatat că devin incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei, iar raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ., coroborat cu domiciliul pârâtului B. (sat Ștefan cel Mare, jud. Neamț), competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Piatra-Neamț.

Tribunalul a apreciat că nu ne aflăm în prezența a două capete principale de cerere, aspect lămurit de reclamant în cuprinsul notelor depuse pe rolul Tribunalului Neamț, ceea ce nu atrage incidența art. 99 alin. (2) C. proc. civ., reținute de Judecătoria Piatra-Neamț. Reclamantul a arătat că pârâtul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj a fost împrocesuat cu privire la petitul accesoriu având ca obiect operarea transferului de proprietate, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere având ca obiect obligare cumpărător la transcriere auto. În aceste condiții, soluționarea petitului accesoriu cade în competența instanței învestită cu cererea principală (art. 123 C. proc. civ.)

Tribunalul a mai apreciat că prezentul litigiu are natură pur civilă, aspect confirmat și de temeiul în drept al acțiunii, reclamantul invocând doar prevederi din cuprinsul C. civ. și O.U.G. nr. 195/2002, astfel că nu devin incidente nici prevederile Legii nr. 544/2004 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, reținute de Tribunalul Neamț.

Totodată, s-a reținut, nu prezintă relevanță sediul instituției pârâte de rândul 2, întrucât acest pârât este unul secundar (aspect confirmat de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 22.07.2020), astfel că competența se determină în funcție de pârâtul principal (art. 112 alin. (1) C. proc. civ.), în speță, B..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, pentru următoarele considerente:

Stabilirea instanței competente să soluționeze fondul cererii de chemare în judecată trebuie să se raporteze la obiectul acesteia, respectiv, la capătul de cerere principal care determină natura acțiunii.

Înalta Curte constată că Judecătoria Piatra Neamț a fost învestită la data de 21 ianuarie 2019, cu o acțiune prin care reclamantul A. a solicitat, în principal, obligarea pârâtului B. la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, respectiv, la efectuarea tuturor demersurilor de înmatriculare a autoturismului indicat, pe numele său, iar, în subsidiar, să se dispună autorizarea reclamantului de a efectua toate formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului din evidența Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj și, pe cale de consecință, obligarea acestei instituții la transcrierea autoturismului.

Prin cererea depusă la dosar în fața Tribunalului Neamț, la data de 16 ianuarie 2020, reclamantul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâtul Instituția Prefectului Județului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în ceea ce îl privește pe acest pârât de rang 2 solicitând să se dispună obligarea acestuia la operarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului și, pe cale de consecință, transcrierea autoturismului pe numele pârâtului de rang 1, B..

Din motivarea acțiunii și din scopul urmărit prin promovarea acesteia, rezultă, fără îndoială, că atât petitul principal al cererii de chemare în judecată, cât și capătul de cerere accesoriu formulat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj îl reprezintă obligația de a face.

Într-o atare ipoteză, sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., obiectul și finalitatea demersului judiciar fiind stabilirea unei obligații de a face în sarcina pârâților, având în vedere și calificarea dată de însuși reclamant:

"cauza este simplă, având ca obiect obligația de a face, de competența Judecătoriei" .

Cum, în cauză, obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie obligația de a face, Înalta Curte apreciază că Judecătoriei îi revine competența materială de soluționare a litigiului, nefiind vorba de două capete de cerere, spre a fi incidente prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține, deopotrivă, în circumstanțele cauzei, că reclamantul nu a învestit instanța cu judecata unei cereri în constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj de a-și exprima acordul pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantului și transcrierea acestuia pe numele pârâtului B., ci reclamantul a pretins obligarea, pe cale judiciară, a pârâților la efectuarea demersurilor și formalităților necesare în acest sens.

În consecință, litigiului de față nu îi sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv, dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, competența materială de soluționare a cauzei urmând a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamantul urmărind prin prezentul demers procesual să fie obligat pârâtul B. la înmatricularea autoturismului pe numele său, respectiv, radierea autoturismului de pe numele reclamantului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori un interes legitim".

Din interpretarea textului legal citat se constată că, pentru a fi în prezența contenciosului administrativ, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ două condiții: în primul rând, una dintre părți să fie o autoritate publică și, în al doilea rând, litigiul, conflictul, să fie rezultatul unui act administrativ tipic sau al unuia asimilat (nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere).

Noțiunea de "act administrativ" este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, text care face referire la "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Sesizarea instanței de contencios administrativ are, așadar, ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce, fie prin actul administrativ al autorității publice, fie prin nesoluționarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri.

În acest sens, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) că: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin urmare, de esența contenciosului administrativ este, fie existența unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluționarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, prin care subiectul care poate sesiza instanța de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

Litigiul pendinte, însă, nu are ca obiect una dintre categoriile enumerate la art. 8 din Legea nr. 554/2004, spre a atrage competența instanței de contencios administrativ, cererea reclamantului fiind de natură civilă, reprezentând obligația de a face, litigiul având natură civilă în raport cu obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.

Astfel, văzând dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamant este de competența materială a judecătoriei- în speță, a Judecătoriei Piatra Neamț.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CLUJ, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.