ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, secția civilă la data de 31 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. (cu numele anterior B.) a solicitat în contradictoriu cu pârâții C., Sectorul 3 al Municipiului București prin Primar D., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituției Prefectului Județului Prahova și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări București:

- obligarea pârâtului C. ca, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, să efectueze demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, serie șasiu x și serie motor x, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului;

- obligarea pârâtului C. la plata tuturor taxelor, impozitelor și amenzilor, precum și a penalităților de întârziere stabilite în sarcina reclamantului începând cu data de 22.03.2008 (data transmiterii dreptului de proprietate);

- obligarea pârâtului C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză;

- obligarea autorităților pârâte ca, în cazul în care, după trecerea a 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pârâtul C. nu a efectuat demersurile necesare în vederea transcrierii dreptului de proprietate pe numele său, acestea să dispună transcrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului și să radieze orice înregistrare cu privire la reclamant.

Prin încheierea din 11 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâții Sectorul 3 al Municipiului București, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituției Prefectului Județului Prahova și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări București și formarea unui nou dosar având ca obiect obligația de a face, acest dosar fiind înregistrat sub nr. x/2019.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Ploiești, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 5761 din 12 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că solicitarea reclamantului de a se efectua operațiunile privind transcrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului și radierea vehiculului în baza sentinței presupune efectuarea unor operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea interesului legitim, în sensul art. 8 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, astfel că pentru soluționarea acestei cereri competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București în circumscripția căreia domiciliază reclamantul, conform art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere că solicitarea reclamantului este formulată în contradictoriu cu autorități publice locale (care atrage competența materială a tribunalului, secția contencios administrativ) și centrale (care atrage competența materială a curții de apel), în condițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea instanței de grad mai înalt, respectiv a curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 septembrie 2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 556 din 8 octombrie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că obiectul cauzei nu privește vreun act administrativ tipic sau asimilat sau refuzul unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă, pentru a fi incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, din modalitatea clară și lipsită de echivoc de redactare a cererii de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar pe motivele expuse în raport de cererea principală, respectiv obligația pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate.

În aceste condiții, s-a constatat că cererea reclamantului privind "obligarea autorităților ca în caz de refuz al pârâtului de a se conforma obligației stabilite în sarcina sa de către instanța de judecată să dispună radierea vehiculului pe baza hotărârii judecătorești", nu poate fi calificată decât ca o cerere accesorie, calificare în raport de care, competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine instanței competente pentru cererea principală, conform dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., în speță, Judecătoria Ploiești.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.

După cum rezultă din cuprinsul acțiunii înregistrate inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești, secția civilă, sub nr. x/2018, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului (cumpărător) la efectuarea demersurilor necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, de pe numele reclamantului, a autoturismului achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile l-au încheiat la data de 22 martie 2008, respectiv obligarea pârâtului la plata tuturor taxelor, impozitelor, amenzilor, precum și a penalităților de întârziere stabilite în sarcina reclamantului începând cu data de 22 martie 2008 (data transmiterii dreptului de proprietate), iar în cazul în care pârâtul nu se va conforma obligației stabilite în sarcina sa de către instanța de judecată, operațiunile privind radierea vehiculului să se efectueze de către autoritățile pârâte în baza hotărârii judecătorești definitive ce se va pronunța în cauză.

Se constată că obiectul cererii introductive îl reprezintă o obligație de a face ce derivă din conținutul unui raport juridic civil, ce vizează situația în care noul proprietar al unui autovehicul nu își îndeplinește obligația de a radia autovehiculul de pe numele fostului proprietar, acțiunea având natura juridică a unui litigiu civil.

Așadar, demersul judiciar nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ pentru că nu vizează anularea unui act administrativ tipic sau asimilat sau refuzul unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca să poată fi calificat astfel din perspectiva art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reținute de curtea de apel, constată că, în cauză, cererea reclamantului privind "obligarea autorităților ca în caz de refuz al pârâtului de a se conforma obligației stabilite în sarcina sa de către instanța de judecată să dispună radierea vehiculului pe baza hotărârii judecătorești" este o cerere accesorie, întrucât este întemeiată doar pe motivele expuse în raport de cererea principală, respectiv obligația pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, hotărârea judecătorească urmând a ține loc de consimțământul persoanei care a cumpărat pentru radierea autovehiculului de pe numele fostului proprietar (vânzătorul) și înscrierea acestuia pe numele cumpărătorului.

Esențială în economia cauzei este împrejurarea că operațiunea de radiere a autovehiculului la care se referă refuzul pârâtului are natură juridică civilă, iar nu administrativă, nefiind în discuție un raport de drept administrativ.

Prin urmare, fiind vorba de o cerere privind obligația de a face, competența instanței se stabilește raportat la cererea principală rămasă spre soluționare Judecătoriei Ploiești în cadrul dosarului nr. x/2018, operând o prorogare legală de competență în ceea ce privește judecata cererii accesorii, conform dispozițiilor art. 123 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. și pe pârâții Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituției Prefectului Județului Prahova, Sectorul 3 al Municipiului București prin primar D. și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări București, în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GG - MM