ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 470/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, la data de 20 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, a solicitat ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto Harghita pentru radierea autoturismului marca x, cu număr de identificare x, serie motor x, cilindri 1598, Serie Carte de identitate H 436613, număr de înmatriculare x de pe numele lui și înmatricularea autoturismului pe numele pârâtului, iar în caz de neprezentare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, să dispună radierea din evidențele Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a autoturismului de pe numele reclamantului, fără predarea plăcuțelor de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate în original.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 C. civ., art. 192 și urm., art. 194 și urm., art. 351 și urm., art. 265 și urm. și art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 2583/2019 din 18 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, către Judecătoria Sectorului 1 București.

În motivare, această instanță a reținut că prin contractul sub semnătură privată, încheiat la București, la data de 9 noiembrie 2015, reclamantul A. a vândut pârâtului B. autovehiculul marca x, iar reclamantul a formulat două capete de cerere, primul împotriva pârâtului persoană fizică, solicitând obligarea lui să se prezinte la serviciul de înmatriculări pentru a solicita radierea autovehiculului și, al doilea, formulat împotriva pârâtei Instituția Prefectului județului Harghita, prin care a solicitat obligarea acesteia la radiere, în caz de neprezentare a pârâtului B. la serviciul de radieri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A mai reținut instanța că, având în vedere dispozițiile art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cel de-al doilea petit din cererea reclamantului este accesoriu în raport de primul, iar în raport de art. 112 C. proc. civ., instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului principal, adică Judecătoria Sectorului 1 București, conform art. 107 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 384/2020 din 27 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 112 și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Odorheiu Secuiesc, chiar dacă nu era competentă, după niciunul dintre criteriile de competență alternativă prevăzute de lege, nu putea să-și invoce din oficiu necompetența teritorială, iar în condițiile în care pârâții nu au invocat-o, prin întâmpinare, instanța a devenit competentă din punct de vedere teritorial prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâți.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, prin care reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto Harghita pentru radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea autoturismului pe numele pârâtului, iar în caz de neprezentare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, pârâtul Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să dispună radierea din evidențele sale a autoturismului de pe numele reclamantului, fără predarea plăcuțelor de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate în original.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel, iar potrivit art. 112 din același act normativ, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că: Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura; alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată. Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția celor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În ceea ce privește obiectul litigiului dedus judecății, astfel cum s-a arătat, acesta constă în solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtului persoană fizică la radierea autoturismului de pe numele reclamantului și înmatricularea pe numele său, sau, în caz de neprezentare, în baza sentinței ce se va pronunța, pârâtul persoană juridică să dispună radierea din evidențele sale a autoturismului.

Așadar, în acest caz, competența teritorială de soluționare a acțiunii având ca obiect obligație de a face, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, anume dreptul corelativ obligației izvorând din contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism, se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., mai sus enunțate, norma de competență aplicabilă în cauză este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) din același act normativ, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, instanța neavând legitimare să o invoce din oficiu.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că pârâtul B. nu a depus întâmpinare în termenul legal, iar pârâtul Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, deși a depus întâmpinare, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Prin urmare, cum pârâtul Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data 20 iunie 2019, iar la prima zi de înfățișare la care a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat, iar pârâtul B. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la primul termen de judecată, neinvocarea excepției de necompetență privată de către pârâți în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a avut ca efect consolidarea competenței instanței sesizate, ca urmare a decăderii pârâților din dreptul de a invoca această excepție relativă.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, constatând că în prezenta cauză operează o competență de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârâți potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, având ca obiect "obligația de a face", în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, având ca obiect "obligația de a face", în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV