ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1400/2020

HOTĂRÂRE

07.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1400/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făget la data de 03.07.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea pârâtului să solicite autorităților competente transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului marca x. nr. identificare xm seria motor x nr. înmatriculare x pe numele său, concomitent cu radierea autoturismului de pe numele reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit contractului de înstrăinare - dobândire a unui mijloc de transport, a vândut cu prețul de 3.000 RON autoturismul proprietatea sa, marca x, nr. înmatriculare x, pârâtului B. la data de 19.07.2018. Odată cu înstrăinarea autoturismului a predat cumpărătorului toate actele mașinii, urmând ca acesta în termen de 30 de zile de la data dobândirii, să se prezinte la autoritatea competentă pentru radierea acestuia de pe numele reclamantei și transcrierea autovehiculul pe numele său, dar pârâtul cu rea-credință nu s-a prezentat pentru a transcrie autoturismul pe numele său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (4) art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 24 alin. (2) lit. d) și art. 25 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006 a MAI.

Prin sentința civilă nr. 27 din 16.01.2020, Judecătoria Făget a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că regula generală în materia competenței teritoriale înscrisă în art. 107 C. proc. civ. este că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

S-a reținut că, în cauză, potrivit înscrisului de la dosar, domiciliul pârâtului este în comuna Crișcior, județul Timiș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brad.

Judecătoria Brad, prin sentința nr. 164 din 10 iunie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Făget. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și faptul că din înscrisul de la dosarul Judecătoriei Făget, rezultă că la data sesizării instanței (03.07.2019) pârâtul avea domiciliul în județul Timiș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Făget.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de felul necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul de față are ca obiect o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtului la efectuarea formalităților de înmatriculare a autoturismului pe numele său și radierea acestuia de pe numele reclamantei, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 11 alin. (4) art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 24 alin. (2) lit. d) și art. 25 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006 a MAI.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială a instanței chemată să soluționeze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", normă a cărei aplicabilitate au reținut-o ambele instanțe aflate în conflict.

Este de reținut că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, rezultă că și în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în cauză și nici la termenul de judecată, din ședința publică de la data de 16 ianuarie 2020, nu a invocat această excepție.

Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Făget s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fata primei instanțe.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 107 din același cod, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Făget.