ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2169/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, la data de 02 august 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Maramureș-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Direcția Generală a Vămilor-Direcția de Supraveghere și Control Vamal-Directia Regională Galați- Biroul Vamal Giurgiulești, U.A.T. Galați și B., obligarea pârâților la a-i preda documentele de înmatriculare ale autovehiculului marca x, înmatriculat cu numărul x, reținut la data de 04 august 2017, de către Biroul Vamal Giurgiulești, în vederea radierii vehiculului de pe numele reclamantului.

Totodată, reclamantul a mai solicitat instanței să oblige pârâtul Instituția Prefectului Maramureș-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să procedeze la radierea din circulație a autovehiculului menționat.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietar al autoturismului anterior menționat, iar la data de 25 septembrie 2013 a încheiat cu pârâtul B. un contract de comodat în formă autentică, prin care i-a transmis acestuia folosința cu titlu gratuit asupra autoturismului, perioada contractuală fiind 25 septembrie 2013-25 septembrie 2018. A arătat reclamantul faptul că, potrivit înțelegerii părților, autoturismul urma să fie utilizat de pârât pentru deplasări interne și internaționale.

A mai învederat că, la data de 04 august 2017, pe numele pârâtului B. a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x seria x, din cuprinsul căruia rezultă că, în urma controlului vamal efectuat cu privire la autoturismul în cauză, au fost descoperite mai multe pachete de țigarete ascunse și nedeclarate, faptă în raport de care s-a dispus amendarea contravenientului B. și reținerea autoturismului până la data achitării amenzii.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1246, art. 1527 și art. 1528 C. civ., art. 7, art. 24 și art. 25 din Ordinul nr. 1501/2006, precum și art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Municipiul Galați a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vișeu de Sus, având în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 2330 din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, astfel cum a fost invocată de pârâtul Municipiul Galați, și a fost declinată soluționarea cauzei, în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 112 C. proc. civ. și a avut în vedere faptul că nici unul dintre pârâți nu au domiciliul sau sediul în raza teritorială a circumscripției Judecătoriei Vișeu de Sus.

În determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, instanța a reținut că pârâtul Instituția Prefectului județului Maramureș are sediul în localitatea Baia Mare, aflată în circumscripția Judecătoriei Baia Mare și nu în circumscripția Judecătoriei Vișeu de Sus, iar ceilalți pârâți au sediul în localitatea Galați, în circumscripția Judecătoriei Galați.

Învestită prin declinare, Judecătoria Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3542/2020 din 19 august 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantul A. și de către instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

În cauză, domiciliul legal al reclamantului este în localitatea Repedea, nr. 509, jud. Maramureș, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vișeu de Sus.

S-a mai reținut că potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Instanța a mai arătat că Judecătoria Vișeu de Sus și-a declinat în mod nelegal competența teritorială, în condițiile în care niciunul dintre pârâții indicați în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu își are domiciliul sau sediul profesional în circumscripția acestei instanțe, iar determinarea competenței în favoarea Judecătoriei Galați, întrucât trei din cei patru pârâți (excepție făcând pârâtul Instituția Prefectului jud. Maramureș) își au sediile, respectiv domiciliul, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați, nu are temei legal.

Această instanță a mai reținut că reclamantul a formulat și înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, întemeiat pe faptul că acesta domiciliază în localitatea Repedea, care se află în circumscripția acestei instanțe, iar parte din pârâții chemați în judecată sunt autorități publice locale, aspect ce atrage o competență alternativă, conform art. 111 C. proc. civ., în sensul că cererea poate fi introdusă atât la instanța de la domiciliul reclamantului, cât și la instanța de la sediul pârâtului.

Conchizând, această instanță a stabilit că, în condițiile în care nici unul dintre pârâți nu are domiciliul sau sediul profesional în circumscripția Judecătoriei Vișeu de Sus, iar pârâtul Instituția Prefectului jud. Maramureș are sediul stabilit în localitatea Baia Mare, competența teritorială în soluționarea cauzei aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază reclamantul, respectiv Judecătoriei Vișeu de Sus.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, prin care reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Maramureș-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Direcția Generală a Vămilor - Direcția de Supraveghere și Control Vamal-Directia Regională Galați-Biroul Vamal Giurgiulești, U.A.T. Galați și B., obligarea acestora la a-i preda documentele de înmatriculare ale autovehiculului marca x, înmatriculat cu numărul x, reținut în data de 04 august 2017, de către Biroul vamal Giurgiulești, în vederea radierii vehiculului de pe numele său.

Înalta Curte constată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și la calitatea de persoane juridice de drept public a trei dintre pârâți, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Astfel, dispozițiile art. 111 C. proc. civ. reglementează un caz de competență de ordine privată, iar dreptul de opțiune aparține exclusiv reclamantului care, potrivit art. 116 din același cod, are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze instanța de la domiciliul său, și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 111 și art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Vișeu de Sus, fiind stabilită în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Galați, Instituția Prefectului Județului Maramureș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Direcția Generală a Vămilor - Direcția de Supraveghere și Control Vamal - Direcția Regională Galați - Biroul Vamal Giurgiulești și B., având ca obiect "obligatia de a face", în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Galați, Instituția Prefectului Județului Maramureș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Direcția Generală a Vămilor - Direcția de Supraveghere și Control Vamal - Direcția Regională Galați - Biroul Vamal Giurgiulești și B., având ca obiect "obligatia de a face", în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.