ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1989/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1989/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2023 pe rolul Judecătoriei Drăgășani sub nr. de dosar x/2023, reclamanta UAT Comuna Sutești a chemat în judecată pe pârâtul A. S.A., solicitând instanței să constate intervenită prescripția dreptului material la acțiune pentru suma de 17.647 euro, sumă aferentă contractelor de leasing încheiate cu pârâta sub numerele x/28.11.2008 și y/28.11.2008.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 119 din 22 februarie 2024, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând, în esență, în raport cu prevederile art. 12 și art. 107 din C. proc. civ., că sediul pârâtului este situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 5094 din 14 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Drăgășani, reținând, în esență, incidența prevederile art. 125 din C. proc. civ. și faptul că acțiunea în realizare specifică în cauză este contestația la executare, în cadrul căreia debitorul poate invoca prescripția dreptului de a obține executarea silită, față de cele statuate în Decizia RIL nr. 20/2021 și în raport cu prevederile art. 714 și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., a stabilit că instanța competentă este cea de la sediul debitorului, în speță, reclamanta, având sediul pe raza jud. Vâlcea, aflatr în circumscripția teritorială a Judecătoriei Drăgășani.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 6 București a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Drăgășani, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere având ca obiect constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumei de 17.647 euro în baza titlurilor executorii, constând în contractele de leasing nr. x/28.11.2008 și nr. y/28.11.2008.
Raportat la obiectul cauzei, determinarea competenței de soluționare a cauzei se realizează după regulile prevăzute pentru acțiunea în realizare specifică, astfel cum prevede art. 125 din C. proc. civ.
Or, acțiunea în realizare prin care reclamanta, care are calitatea de debitor a obligației de plată a ratelor de leasing izvorâtă din cele două contracte de leasing, poate invoca prescripția dreptului de a obține executarea silită este contestația la executare, dat fiind faptul că cele două contracte constituie titluri executorii, astfel încât pentru valorificarea creanței decurgând din acestea, creditorul putea solicita, în condițiile legii, declanșarea executării silite, ipoteză în care, debitorul avea posibilitatea de a formula contestație la executare pentru a opune creditorului intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, aceasta constituind un impediment la declanșarea executării silite.
În acest sens, sunt și cele statuate în Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 125, art. 651 alin. (3) și (4) din din C. proc. civ., prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 125, art. 651 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., se consideră că cererea având ca obiect constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită a unui titlu executoriu reprezintă o cerere în pretenții de drept comun, în sensul art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., supusă criteriului valoric sau o cerere în materie de executare silită, supusă regulilor speciale de procedură în această materie ?", paragrafele nr. 69-71, în care s-au reținut că:
"69 .Sub acest aspect, este de precizat că mijlocul procesual, prin care se poate valorifica prescripția dreptului de a obține executarea silită este, de regulă, contestația la executare. Această cerere este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
Potrivit art. 651 alin. (4) din C. proc. civ. "Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare".
Prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă un incident specific procedurii executării silite, în cadrul căreia este și reglementat, astfel că la stabilirea instanței competente pentru soluționarea unei cereri cu acest obiect urmează a se avea în vedere dispozițiile din această materie."
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile care reglementează competența în materia contestației la executare, fiind incidente considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, par. 61-65, prin care s-au analizat caracterul normelor atributive de competență în materia executării silite, concluzionându-se în sensul că particularitățile procedurii execuționale conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.
Conform art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este, potrivit art. 651 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., judecătoria de la sediul debitorului. Întrucât reclamanta are calitatea de debitor al obligației de plată în privința căreia solicită a se constata intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar sediul acesteia este situat în Sutești, jud. Vâlcea, care este în circumscripția Judecătoriei Drăgășani, această instanță, în calitate de instanță de executare, este competentă exclusiv să soluționeze prezenta cerere.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Drăgășani, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.