ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 13 martie 2023 sub nr. x/2023 reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C., D., au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/09.09.1992 emis pe numele pârâtului C., să oblige pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți la punerea în posesie a moștenitorilor defunctei E. cu suprafața de 4,31 ha teren situat pe raza comunei Scobinți și la întocmirea documentației aferente emiterii titlului de proprietate, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 64 din legea nr. 18/1991, H.G. nr. 626/2001 și H.G. nr. 860/2005, art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 531 din data de 08 martie 2024 Judecătoria Hârlău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către reclamantul A. și a declinat competența de soluționare a cererii care face obiectul dosarului x/2023 în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Hârlău, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, motiv pentru care a reținut că în această situație competența instituită de dispozițiile legale arătate este obligatorie, legiuitorul impunând ca cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul care are calitate de judecător la o instanță de grad superior să nu îi fie judecată de către un judecător de la o instanță de grad inferior, din raza aceleiași Curți de Apel.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgu Neamț, prin sentința civilă nr. 670 din data de 05 iunie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Hârlău; a constatat existența conflictului negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea sentinței civile de declinare a competenței, Judecătoria Târgu Neamț a reținut dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura" iar conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

De asemenea, instanța a reținut și prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

În contextul în care primul termen de judecată a avut loc, în fața Judecătoriei Hârlău, la data de 13.09.2023, dată la care procedura de citare era legal îndeplinită și părțile puteau pune concluzii, la acest termen de judecată instanța avea obligația să își verifice competența.

S-a reținut și faptul că la termenul din 13.09.2023, instanța a procedat la verificarea competenței, declarându-se în mod expres competentă general, material și teritorial să judece cauza, iar la termenul ulterior din 15.11.2023 instanța a soluționat excepțiile invocate de părți.

Dat fiind faptul că Judecătoria Hârlău s-a declarat deja competentă teritorial să judece prezenta cauză, instanța a stabilit că asupra competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată, nu se mai putea reveni, competența de soluționare rămânând câștigată de Judecătoria Hârlău, motiv pentru care Judecătoria Târgu Neamț nu mai poate fi învestită cu soluționarea acestei cauze.

Suplimentar Judecătoria Târgu Neamț a reținut și faptul că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., așa cum o arată denumirea marginală "competența facultativă", nu instituie o competență teritorială exclusivă iar soluția declinării în baza art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu mai era posibilă după pronunțarea unei încheieri interlocutorii prin care instanța a constatat legala învestire a Judecătoriei Hârlău.

II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. (2) C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Hârlău, secția civilă și Judecătoria Târgu Neamț, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei.

Judecătoria Hârlău, secția civilă a apreciat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au un caracter de ordine publică, în timp ce Judecătoria Târgu Neamț a considerat că excepția de necompetență teritorială a fost invocată ulterior primului termen de judecată din data de 13.09.2023, deci cu nerespectarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauzei îl reprezintă o cerere de chemare în judecată prin care reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C., D. solicită să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/09.09.1992 emis pe numele pârâtului C. și obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți la punerea în posesie a moștenitorilor defunctei E. cu suprafața de 4,31 ha teren situat pe raza comunei Scobinți și la întocmirea documentației aferente emiterii titlului de proprietate.

Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabilește în mod expres competența materială în favoarea judecătoriei doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53-art. 56 si art. 64 din Legea nr. 18/1991, fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anularea titlurilor de proprietate.

Ca atare, instanța competentă material și teritorial se determina potrivit normelor de drept comun. Regula generală în materie de competență teritorială este prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cauză pârâta Comisia Locală de fond funciar Scobinți ce a emis titlul de proprietate ce face obiectul cererii de chemare în judecată, are sediul în comuna Scobinți, Jud. Iași, comună ce se află în circumscripția Judecătoriei Hârlău, judecătorie ce a fost investită de către reclamant cu judecata prezentei cauze.

La termenul de judecată din data de 23 februarie 2024, după primul termen de judecată din data de 13.09.2023, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hârlău, în baza art. 127 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că acesta ocupa, la data introducerii cererii de chemare în judecată, funcția de judecător în cadrul Tribunalului Iași, instanță superioară în grad celei dintâi investite.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Aceste dispoziții stabilesc o normă de competență de ordine publică pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea sau la o instanță inferioară celei în care acesta își desfășoară activitatea.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză ar fi fost incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în raport de calitatea de judecător a reclamantului A., care își desfășoară activitatea la o instanță superioară Judecătoriei Hârlău. Pe de altă parte, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instituind norme de competență teritorială derogatorii, de ordine publică prin raportare la interesul public ocrotit (salvgardarea prestigiului justiției), sunt aplicabile prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

În măsura în care necompetența reglementată de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu a fost invocată în termenul legal, această neregularitate s-a acoperit, iar Judecătoria Hârlău a devenit competentă să soluționeze cauza.

Astfel, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune în sensul că "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

În măsura în care excepția a fost ridicată în termen, este posibilă acordarea unui nou termen, dacă sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, la primul termen de judecată din data de 13 septembrie 2023 cu părțile legal citate, Judecătoria Hârlău, în procedura instituită de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, reprezentantul convențional al reclamantului punând concluzii în acest sens.

La următorul termen de judecată din data de 15 noiembrie 2024 instanța de judecată a pus în discuția părților excepțiile tardivității, respectiv a inadmisibilității cererii completatoare formulate de către reclamanți. Acest termen marchează data limită la care excepția necompetenței teritoriale de ordine publică ar fi putut fi invocată.

La termenul din data de 23 februarie 2024 reclamantul, prin reprezentant convențional, a solicitat declinarea competenței către Judecătoria Neamț, excepția de necompetență teritorială fiind invocată de către reclamant la data de 29 februarie 2024, excepție ce a fost admisă ulterior prin sentința civilă nr. 531 din data de 08 martie 2024.

Nu au fost învederate motive justificate, în sensul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru care reclamantul a invocat calitatea sa de judecător la o instanță superioară doar după depășirea termenului peremptoriu stabilit de lege, în condițiile în care ab initio reclamantul, cunoscând reglementarea legală, precum și calitatea sa de judecător, ar fi trebuit să sesizeze altă instanță egală în grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Or, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Așa fiind, în concordanță cu cele statuate în decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, efectul neinvocării excepției necompetenței teritoriale in limine litis este acela al definitivării competenței instanței pe rolul căreia se află cererea de chemare în judecată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., operând, totodată, o prorogare legală de competență sui-generis.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.