Decizia nr. 578/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 387/2018 a Judecătoriei Hârlău

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 30 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, solicitând instanței anularea titlului de proprietate nr. x din data de 26 iunie 1995, emis de Comisia Județeană Iași, cu cheltuieli de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Hârlău Prin sentința civilă nr. 387 din data de 22 februarie 2018, Judecătoria Hârlău a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, ca neîntemeiată. În baza art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a dispus ca suma de 2311,25 RON, reprezentând ajutorul public judiciar primit de către reclamant pentru soluționarea acțiunii sale, să rămână în sarcina statului. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunțate de Judecătoria Hârlău, pe care a păstrat-o. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă Prin decizia civilă nr. 190 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă cu privire la cererea de revizuire formulată de reclamant Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 20 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat revizuirea hotărârilor anterior menționate. Prin decizia civilă nr. 797 din data de 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 190 din data de 15 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași. A disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1866 din data de 25 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, și a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curții de Apel Iași, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiași complet de judecată, R2, cu termen la data de 24 noiembrie 2021, ora 10:00, cu citarea părților, cu mențiunea de a formula concluzii privind excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași. A disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunțate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2015, și a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curții de Apel Iași, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiași complet de judecată, R2, cu termen la data de 24 noiembrie 2021, ora 10:00, cu citarea părților, cu mențiunea de a formula concluzii privind excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași. Prin decizia nr. 910 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Hârlău competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 387 din data de 22 februarie 2018, pronunțate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2015. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Hârlău cu privire la cererea de revizuire Prin sentința civilă nr. 171 din data de 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Hârlău admis excepția tardivității revizuirii, invocată de instanță din oficiu, și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B., Comisia Locală de Fond Funciar Scobinți și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, ca tardiv introdusă. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă cu privire la apelul declarat de revizuent Prin decizia civilă nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 171 din data de 9 februarie 2022, pronunțate de Judecătoria Hârlău, pe care a păstrat-o. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă cu privire la recursul declarat de revizuent Prin decizia civilă nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, pusă în discuția contradictorie a părților din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs revizuentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 martie 2024, sub nr. x/2021* II.2. Cererea de recurs Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent, făcând o scurtă prezentare a cauzei, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a litigiului. II.3. Apărările formulate în cauză Intimatele nu au depus întâmpinări. II.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 6 martie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, urmând ca, față de această împrejurare, completul de filtru să analizeze excepția inadmisibilității prezentei căi de atac. Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 11 noiembrie 2024, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul-revizuent A. a depus punct de vedere, prin care a formulat precizări cu privire la obiectul acțiunii cu care a înțeles să învestească instanța de judecată, precum și susțineri pe fondul pricinii. Prin rezoluția din 16 ianuarie 2025, a fost fixat termen la data de 4 martie 2025, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză. La termenul din data de 4 martie 2025, Înalta Curte, față de cele relevate în cuprinsul raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentei căi de atac, a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casate și Justiție Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Astfel, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de față este exercitat împotriva deciziei nr. 38 din data de 8 februarie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3027 din data de 21 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. Rezultă, așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare a unui nou recurs. În acest sens, se constată că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, așadar, atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, nu este permisă învestirea instanțelor judecătorești cu soluționarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Această soluție este, de altfel, în deplină concordanță și cu principiul liberului acces la justiție, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe cale de consecință, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunțată în recurs și, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 38 din data de 8 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, împrejurare față de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.