ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 931/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1848 din 8 iunie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea formulată de revizuentul A. privind revizuirea deciziei nr. 1667 din 24 septembrie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 181 din 15 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1848 din 8 iunie 2021, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei nr. 181 din 15 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă a declarat recurs revizuentul A..

Prin cererea de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea de soluționare a cauzei în care a fost pronunțată decizia nr. 181 din 15 mai 2023 a Curții de Apel Iași – secția civilă, arătând că s-a realizat o confuzie a obiectului acesteia.

A invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. și a solicitat revizuirea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de Judecătoria Hârlău și repunerea pe rol a cauzelor având ca obiect rectificarea titlului de proprietate nr. x/1996 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iași.

A menționat că instanțele nu s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, și chiar au dat mai mult decât s-a cerut, nefiind examinată nicio probă depusă la dosar de către recurent.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că decizia nr. 181 din 15 mai 2023 a Curții de Apel Iași – secția civilă nu este supusă recursului, conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ .

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurentul a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prin care a reluat susținerile din cadrul recursului.

Prin rezoluția din 29 februarie 2024, a fost fixat termen de judecată la 28 martie 2024, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de revizuentul A. a fost formulat împotriva deciziei nr. 181 din 15 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai pot ataca hotărârea cu recurs, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 181 din 15 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 181 din 15 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2024.