ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2245/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 313 din 11 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelurile declarate de reclamanta S.C. A. și intervenienta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1452 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Iași, în contradictoriu cu intimații pârâți Unitatea administrativ teritorială Municipiul Iași, Unitatea administrativ teritorială Comuna Valea Lupului și Statul român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Locale Iași.

Prin decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a respins cererile de apel formulate de reclamanta S.C. B. S.A. și de intervenienta S.C. A. împotriva sentinței civile nr. 6288 din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Iași, pe care a păstrat-o, în contradictoriu cu intimații C., Comisia Municipală de fond funciar Iași și Comisia Județeană de fond funciar Iași, în cauza având ca obiect fond funciar, constatare nulitate absolută titlu de proprietate.

În speță, revizuenta S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1046 din 5 mai 2022, pretinzând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019 dată în dosarul nr. x/2017.

În drept au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a citat aspectul asupra căruia apreciază că subzistă ipoteza de contrarietate "Având în vedere această situație, precum și faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Iași, instanțele de judecată au considerat că este lipsită de interes formularea la acest moment a cererii în constatarea dobândirii de către S.C. A., în temeiul legii, a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 23,16 ha teren menționată în titlul de proprietate nr. x/25.10.1996, conduc la concluzia că apărarea invocată de către această apelantă cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis în privința acestui teren este lipsită de fundament".

Susținerea Tribunalului Iași, în sensul că invocarea de către S.C. A. a unui drept de proprietate preexistent celui invocat de pârâtul C. ar fi lipsită de fundament, vine în contradicție cu cele reținute cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 313/11.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2017.

Astfel, prin această decizie s-a reținut că, potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990, "aportul în natură se materializează în planul dreptului, în transmiterea către societatea comercială a dreptului asupra imobilului, în speță teren. Ceea ce se transmite societății este un drept de proprietate."

În cauza de față, transmiterea către S.C. A. a dreptului de proprietate asupra terenului a avut loc în baza Hotărârii AGA din 08.04.1996, când s-a hotărât majorarea de capital cu 2427 acțiuni corespunzătoare suprafeței de 23,36 ha. Prin aceeași decizie se reține că dreptul de proprietate al S.C. A. este opozabil erga omnes, făcând trimitere la dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, care prevăd că înmatricularea societății și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație acolo unde legea dispune astfel. În cazul de față, formalitățile de înscriere a mențiunii de majorare a capitalului S.C. A. cu 2427 acțiuni corespunzătoare suprafeței de 23,36 ha la Oficiul Registrului Comerțului Iași s-au îndeplinit în baza cererii de înscriere de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului Iași nr. 6977/4.07.1996, înscriere cu efecte constitutive de drepturi, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Tot prin această decizie se reține că de la momentul majorării de capital social la S.C. A. prin transmiterea proprietății asupra terenului în suprafață 23,16 ha, reprezentând aport în natură, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 08.04.1996 și până la momentul înstrăinării voluntare a terenului în litigiu către terțe persoane, în perioada 1996-2005, dreptul acesteia (al S.C. A.) nu a fost încălcat sau nerespectat.

Mai mult, în considerentele sentinței nr. 1452/09.10.2017 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2017 și menținută prin decizia curții de apel nr. 313/11.06.2019 se reține și faptul că prin dobândirea de către S.C. A. a dreptului de proprietate ope legis în eventualitatea unui litigiu, aceasta poate justifica oricând faptul că era titulara dreptului de proprietate transmis, tot astfel cum chiar dobânditorul terenului prin cumpărare de la aceasta (respectiv revizuenta) ar putea justifica direct validitatea dreptului de proprietate al S.C. A., chiar în condițiile anulării titlului de proprietate nr. x/1996.

Nu se poate ignora nici faptul că titlul de proprietate al S.C. A., nr. 184718/25.10.1996, a fost anulat doar determinat de faptul că societățile comerciale nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 18/1991, însă niciodată nu a fost anulat însuși dreptul de proprietate al acesteia, care era dobândit prin înscrierea de mențiuni la Oficiul Registrul Comerțului Iași nr. 6977/4.07.1996, înscriere cu efecte constitutive de drepturi, astfel cum reține cu autoritate de lucru judecat Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 313/2019.

Astfel, terenul în discuție nu era și nu a fost niciodată la dispoziția Comisiei de Fond Funciar, fiind proprietatea privată a S.C. A., nefiind legală reconstituirea în favoarea pârâtului C.. De altfel, revizuenta a dovedit fără dubiu că, deși suplimentarea Anexei 19 referitoare la terenul proprietatea A. privea un număr de 5 beneficiari, emiterea titlului s-a făcut în mod exclusiv pârâtului C., iar celorlalți nu li s-a mai emis titlu de proprietate.

A mai arătat revizuenta că decizia nr. 1046/05.05.2022 încalcă și autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 6797/2017, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2016, însă față de acest aspect soluționarea cererii de revizuire a fost declinată în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru considerentele evocate, a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 1046 din 5 mai 2022.

Prin decizia civilă nr. 489 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă a declinat în favoarea Înaltei Curți competența de soluționare a cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata Comisia Municipală de Fond Funciar Iași a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

A arătat intimata că obiectul dosarului nr. x/2018, în cadrul căruia a fost pronunțată decizia nr. 1046/2022, a fost de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/26.03.2003, emis pe numele lui C., având ca reclamant pe S.C. B. S.A., intervenient S.C. A. și pârâți - C., Comisia Municipală de Fond Funciar Iași și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași.

Obiectul dosarului nr. x/2016, în cadrul căruia a fost pronunțată sentința nr. 6797/2017, este fond funciar - obligația de face, având ca reclamant pe C. și pârâtă Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, în faza procesuală a apelului, suspendat în temeiul art. 413 C. proc. civ.

Obiectul dosarului nr. x/2017, în cadrul căruia a fost pronunțată decizia nr. 313/2019, este fond funciar, având ca reclamant pe S.C. A., intervenient S.C. B. S.A. și pârâții UAT Municipiul Iași prin primar, UAT Comuna Rediu prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - dosar soluționat definitiv prin respingerea acțiunii formulate de către reclamanta S.C. A. prin sentința nr. 1452/2018, rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat prin decizia nr. 313/2019.

Consideră intimata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sentința nr. 6797/2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, nu este definitivă, iar decizia civilă nr. 313/2019 este o hotărâre care a avut alt obiect și alte părți decât cele din dosarul nr. x/2018.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele argumente:

Prin prezenta cale extraordinară de atac, revizuenta S.C. B. S.A. a pretins, în considerarea ipotezei configurate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispozițiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că, în raport cu textul legal menționat și situația de fapt expusă în susținerea acestuia, motivul de revizuire nu poate fi primit.

Se observă că prin cererea de revizuire s-a argumentat că este nesocotită autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019, prin decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022 sub aspectul unei chestiuni dezlegate, respectiv aceea că apărarea invocată de apelanta S.C. A. cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis în privința terenului litigios, este lipsită de fundament, raportat la hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2017. Or, Curtea de Apel reține că invocarea dobândirii dreptului de proprietate prin aportul la capital ar fi lipsită de interes, și nu de fundament, fiind formulată o cerere de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în sensul arătat anterior, astfel că în privința acestei chestiuni planează contrarietatea invocată ca motiv de revizuire.

Astfel cum s-a menționat anterior, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe în legătură cu existența acelei hotărâri.

Reține prezenta instanță că în cadrul dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită s-a dezbătut problema autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 1452/09.10.2018 și decizia nr. 313/11.06.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind dedusă judecății prin motivele de apel formulate de către apelanta S.C. A. Astfel, Tribunalul Iași a notat, pe baza analizei celor două hotărâri, că a fost respinsă în mod definitiv pentru lipsă de interes cererea prin care S.C. A. a solicitat instanței să constate că este, în temeiul legii, titulara dreptului de proprietate al suprafeței de 23,16 ha menționată în titlul de proprietate nr. x/25.10.1996, ce fusese anulat prin decizia nr. 844/2012 a Tribunalului Iași, iar această apărare a fost apreciată ca lipsită de fundament în litigiul pendinte, cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis.

Cu alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din dosarul x/2017 a fost analizată de cea de-a doua instanță, astfel că nu este îndeplinită această condiție instituită drept impediment în îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii.

De asemenea, o reanalizare a autorității de lucru judecat dezbătută în procesul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cum tinde revizuenta, nu poate fi efectuată în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește modul de soluționare al acesteia de către instanța care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate. Revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 1046 din 5 mai 2022 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1046 din 05 mai 2022 a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenta S.C. B. S.A.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.