ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 26 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Iași, revizuenta SC A. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2011 și anularea acesteia, întrucât ar fi potrivnică deciziei civile nr. 1006 din 30 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2002.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor revizuirii, s-a învederat că obiectul litigiului din dosarul nr. x/2011 l-a constituit anularea titlului de proprietate nr. x/2003 emis pentru suprafața de 1,5 ha, situat în municipiul Iași, tarlaua x.

La baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 176 din 24 octombrie 2003 de validare a propunerii Comisiei Locale Iași pentru suplimentarea anexei 19 cu 5 poziții pentru suprafața de 7,52 ha, ce ar fi deținută de SC A. SA.

S-a arătat că anterior acestui litigiu, prin Decizia civilă nr. 1006 din 30 iunie 2003, Tribunalul Iași a anulat Hotărârea 176 din 24 octombrie 2010 a Comisiei Județene Iași de validare a propunerilor Comisiei Locale Iași privind suplimentarea anexei 19 cu suprafața de 7,52 ha, din care făcea parte și terenul înscris în titlul de proprietate în litigiu.

În considerentele Deciziei civile nr. 1006 din 30 iunie 2003 a Tribunalului Iași, s-a statuat că la data de 24 octombrie 2003, revizuenta SC A. SA nu mai avea în administrare nicio suprafață de teren și că nu mai exista posibilitatea acordării altor terenuri, cum rezultă din adresa x/22.01.2002 și din protocolul încheiat la sediul OCOTA Iași cu Comisiile Locale de Fond Funciar Iași, Miroslava și Rediu.

S-a mai reținut prin decizia menționată că suplimentarea anexei 19 în favoarea intimatului s-a realizat fără a se ține seama de faptul că întreaga suprafață de 1.712 ha teren avută în administrare de revizuentă fusese deja predată Comisiilor Locale, pentru punerea în posesie a persoanelor menționate în anexa respectivă.

Potrivit art. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, titlurile de proprietate nu pot fi emise decât după ce Comisia Județeană validează propunerile Comisiei Locale. Or, în cauză, Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 176 din 24 octombrie 2003 de validare a propunerii Comisiei Locale Iași de suplimentare a anexei 19 care a stat la baza emiterii acestui titlu, a fost anulată prin Sentința nr. 2747/2017 de Judecătoria Iași.

Admițând recursul formulat împotriva acestei sentințe, prin Decizia civilă nr. 99 din 29 martie 2018, Tribunalul Iași a menținut titlul de proprietate emis în folosul intimatului B. pentru o suprafață de teren a fostei ferme a PCR, deținut la data de 24 octombrie 2003 în administrare și validat de Comisia Județeană Iași, contrar Deciziei nr. 1006 din 30 iunie 2003 a Tribunalului Iași, anterior pronunțate.

Astfel, instanța de recurs a menținut un titlu de proprietate nelegal emis pentru un teren nevalidat de Comisia Județeană Iași, soluție la care s-a ajuns prin nesocotirea autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1006 din 30 iunie 2003 a Tribunalului Iași, obligatorii și opozabile intimatului.

Așadar, revizuenta a considerat că decizia civilă nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași este potrivnică deciziei anterior pronunțate, Tribunalul Iași contrazicând statuările anterioare ale Deciziei civile nr. 1006 din 30 iunie 2003 pronunțată de aceeași instanță, în dosar x/2002, motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 26 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Iași, revizuenta SC C. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2011, solicitând anularea acestei decizii pentru aceea că este potrivnică cu Decizia civilă nr. 1006 din 30 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2002.

A menționat că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. și Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, constatarea nulității absolute, iar în subsidiar anularea titlului de proprietate x din 26 iunie 2003, emis pe numele pârâtului B..

Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2018, cele două cereri de revizuire au fost conexate.

Prin Decizia civilă nr. 192 din data de 11 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererilor de revizuire conexate și întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin Decizia nr. 551 din 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins cererile de revizuire formulate de revizuenții SC A. SA și SC C. SA împotriva Deciziei nr. 99 din 29 martie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, ca inadmisibile.

În motivare, a reținut că cele două pricini nu se suprapun în ceea ce privește obiectul și părțile.

A arătat că în primul dosar invocat, petenta SC A. SA a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 176 din 24 octombrie 2000, emisă de Comisia Județeană Iași de aplicare a Legii 18/1991, iar în cea de-a doua cauză reclamanta SC C. SA Iași și intervenientul în interes propriu SC A. SA au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/26.06.2003 emis pe numele B..

Împotriva acestei decizii, revizuentele SC A. SA și SC C. SA au declarat recurs.

Revizuenta SC A. SA a criticat decizia pentru aplicarea greșită a legii procesual civile.

A arătat că Decizia nr. 99 din 29 martie 2018 a Tribunalului Iași contrazice Decizia nr. 1006 din 30 iunie 2003 a aceleiași instanțe, pentru că menține un titlu de proprietate emis pentru un teren care nu se afla la dispoziția Comisiei Locale, teren pentru care propunerea de atribuire nu era validată de Comisia Județeană și care era proprietatea SC A. SA, adus ca aport de acționari.

A apreciat că interpretarea dată de curtea de apel triplei identități, ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire este depășită și adaugă la textul de lege.

Revizuenta SC C. SA și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că a fost greșit aplicată legea, Constituția și deciziile CEDO.

Reținerea curții de apel, în sensul că nu este îndeplinită condiția triplei identități și că excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în cel de al doilea proces, adaugă la lege nepermis.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte urmează să le respingă, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 328 C. proc. civ. "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă".

În doctrină, s-a stabilit că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre este susceptibilă de apel sau recurs, deoarece, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se solicită anularea celei de a doua hotărâre.

Înalta Curte constată că, în cauză, se solicită revizuirea Deciziei nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2011, ca fiind contradictorie Deciziei civile nr. 1006 din 30 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2002.

În speța de față, cea de a doua hotărâre este Decizia nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2011, într-un litigiu de fond funciar.

Înalta Curte reține că, în materia fondului funciar, competența expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 53 - 56 și art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum și de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, nou introdus prin art. 47 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Pornind de la aceste reglementări legale speciale și raportându-le la dispozițiile art. 1 și 2 C. proc. civ., privitoare la competența materială de drept comun a judecătoriei și a tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecăților în materie funciară, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea unei căi de atac, astfel ca, împotriva plângerii soluționată în primă instanță de judecătorie se poate exercita doar calea de atac a apelului.

În raport de prevederile art. 327 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., care stipulează că "sunt hotărâri irevocabile (...) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", rezultă că hotărârile pronunțate de tribunale în faza procesuală a apelului, în litigii de fond funciar, nu sunt supuse recursului.

Așadar, se constată că Decizia nr. 99 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași este irevocabilă și nu mai poate fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de revizuentele SC A. SA și SC C. SA împotriva Deciziei nr. 551 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL