ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1823/2024

HOTĂRÂRE

17.09.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1823/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Huedin, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții UAT Gilău și Consiliul Local Gilău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună asupra următoarelor:

- să se constate că succesiunea după defuncta B. s-a deschis la data de 20.10.2017 conform art. 954 alin. (1) din noul C. civ.;

- să se constate că masa succesorală a defunctei B. este compusă din imobilul în suprafață de 4300 mp, situat în zona Șeș, lângă SMT - Gilău, în tarlaua x, parcela x.

- să se constate că după defuncta B. nu există moștenitori legali sau testamentari care să își fi exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiuni instituit de art. 1103 alin. (1) din noul C. civ.

- să se constate vacanța succesiunii după defuncta B. conform art. 963 alin. (3) noul C. civ.

- să se constate că pârâtul Comuna Gilău are calitatea de unic moștenitor al defunctei B. conform art. 1 138 din noul C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Huedin:

Prin sentința civilă nr. 304 din 12 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, este succesiune, reclamantul solicitând dezbaterea succesiunii defunctei B., decedată, corelativ cu constatarea vacanței succesorale după defunctă. Totodată, a reținut că defuncta a avut ultima reședință pe teritoriul României în localitatea Bichiș, după cum rezultă din Fișa de evidență de la fila x, aceasta decedând la data de 10.10.2017, în municipiul Târgu-Mureș, astfel cum este menționat în extrasul din registrul de decese de la fila x.

În aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., constatând că localitatea Bichiș se află în circumscripția Judecătoriei Luduș, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect succesiune, în favoarea Judecătoriei Luduș.

III. Hotărârea Judecătoriei Luduș:

Învestită prin declinare, Judecătoria Luduș a pronunțat sentința civilă nr. 647 din 2 iulie 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin curator, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Huedin și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, astfel cum reiese din extrasul din registrul de decese,din Registrul Național Notarial de Evidență a succesiunilor, din încheierea nr. 1 din data de 01.10.2021 a C., precum și din extrasul DEPABD pe care Judecătoria Huedin l-a avut în vedere la momentul declinării competenței, defuncta B. a avut ultimul domiciliu în S.U.A. Faptul că ultima reședință de pe teritoriul statului român a fost în sat Bichiș, nu este suficient pentru a atrage competența Judecătoriei Luduș, cu atât mai mult cu cât, decesul a survenit la mai bine de un an de momentul expirării reședinței din România.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, "instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate."

Procedând la o astfel de verificare, se constată următoarele:

Conflictul negativ de competență supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect principal succesiune, reclamantul solicitând dezbaterea succesiunii defunctei B., corelativ cu constatarea vacanței succesorale după defunctă.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Așadar, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În speță, se constată că, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, primul termen de judecată stabilit de Judecătoria Luduș a fost cel din 25 mai 2022, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar instanța a dispus măsuri procedurale, respectiv a amânat judecata cauzei pentru a fi citate pârâtele cu mențiunea de a preciza dacă solicită introducerea în cauză a numitului D., fiul adoptat al defunctei B..

Au urmat apoi alte termene procedurale, astfel:

- 16 iunie 2022 (când procedura a fost legal îndeplinită, iar instanța a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât a numitului D.);

- 6 octombrie 2022, 8 decembrie 2022, 23 februarie 2023, 25 mai 2023, 14 septembrie 2023, 23 noiembrie 2023 - când cauza a fost succesiv amânată pentru lipsă de procedură cu pârâtul D., pentru ca la acest din urmă termen să se dispună numirea unui curator pentru pârât, sens în care instanța a amânat judecata la 22 februarie 2024 și ulterior la 6 iunie 2024, când a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită și a pus în discuție competența de soluționare a cauzei, asupra căreia a rămas apoi în pronunțare.

Din succesiunea termenelor de judecată și din cuprinsul încheierilor de ședință, astfel cum au fost anterior evidențiate, rezultă că la primul termen de judecată (16 iunie 2022) Judecătoria Luduș a reținut că procedura de citare este legal îndeplinită, înțelegând să invoce ulterior excepția de necompetență teritorială.

Or, invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică la termenul din 6 iunie 2024, la mai bine de 2 ani de la data primului termen de judecată, nu mai era posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța căreia i-a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii - limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor și lucrărilor dosarului și a termenelor acordate în cauză.

Dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.