ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 334/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții E., F., G., H. și I., ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit și suprafețele de teren de 500 m.p. și 1.054 m.p., situate pe raza com. Tisău, jud. Buzău, bunuri rămase de pe urma def. J..

Prin sentința civilă nr. 3378 din 30 iunie 2021, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în ceea ce privește cererea de ieșire din indiviziune atunci când indiviziunea este rezultată din moștenire, competența de soluționare a acesteia este guvernată de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca situație de fapt, a reținut că reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce formează masa succesorală a defunctului J., al cărui ultim domiciliu, astfel cum rezultă din certificatul de deces, a fost în București, str. x, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3.

Reținând invocarea în termen procedural a excepției necompetenței teritoriale, conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat sentința civilă nr. 12228 din 18 noiembrie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat partajarea imobilului casă de locuit, în suprafață de 45,9 mp, terenului curți construcții, în suprafață de 500 mp și suprafeței de 1054 mp teren arabil intravilan, bunuri imobile situate în com. Grajdana, comuna Tisău, jud. Buzău, susținându-se că aceste bunuri imobile au rămas de pe urma defunctului J., decedat la 6 august 1984, cu ultim domiciliu în București.

S-a constatat că bunurile sunt cuprinse în certificatul de moștenitor nr. x din 20 ianuarie 1960, emis de Notariatul de Stat județean Buzău fac parte din masa succesorală a defunctei K., zisă J., decedată la 3 noiembrie 1957, cu ultim domiciliu în comuna Grajdana, jud. Buzău.

S-a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor, masa succesorală a fost transmisă celor patru succesori ai defunctei, respectiv către J., L., M., N., fiecare dintre aceștia având o cotă de 1/4 din moștenire, iar, în certificatul de moștenitor nr. x din 17 august 1993, emis de Notariatul de Stat Buzău ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului J., în masa succesorală este inclusă cota de 1/4 din aceste bunuri, cotă moștenită de la autoarea sa, K., zisă J., ceea ce înseamnă că până la decesul acestuia nu s-a realizat partajul averii succesorale a defunctei K. zisă J..

În raport de cele reținute anterior, s-a apreciat că starea de coproprietate asupra acestor bunuri s-a născut prin decesul defunctei K. zisă J., bunurile transmițându-se din patrimoniul acesteia în patrimoniile celor patru succesori, J. fiind coproprietar doar asupra unei cote de 1/4 din bunuri, astfel încât partajarea acestor bunuri reprezintă, de fapt, partajul succesoral al defunctei K. zisă J., iar nu al defunctului J..

Judecătoria Sectorului 3 București a constatat că, în aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buzău, în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu al defunctei K. zisă J., iar nu cel al defunctului J..

Sub un ultim aspect, s-a reținut că și în cazul în care s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată privește atât moștenirea defunctei K. zisă J. cât și pe cea a defunctului J., competența aparține tot Judecătoriei Buzău, în temeiul art. 118 alin. (2) C. proc. civ. care stabilește o competență alternativă, competente fiind deopotrivă Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 3 București. Întrucât reclamanta și-a manifestat dreptul de opțiune, în temeiul art. 116 C. proc. civ., prin sesizarea Judecătoriei Buzău, s-a apreciat că această instanță a devenit competentă absolut să soluționeze prezenta cauză, cu excluderea competenței altei instanțe, inclusiv a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat partajarea următoarelor bunuri: imobil casă de locuit, în suprafață de 45,9 mp, teren curți construcții, în suprafață de 500 mp și suprafața de 1054 mp, teren arabil intravilan, bunuri imobile situate în com. Grajdana, comuna Tisău, jud. Buzău, bunuri imobile rămase de pe urma defunctului J., decedat la 6 august 1984, cu ultim domiciliu în București.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de stabilirea diferită a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, în funcție de defunctul a cărui masă suucesorală este supusă partajului.

Înalta Curte reține că bunurile supuse partajului fac parte din masa succesorală a defunctei K., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. x din 20 ianuarie 1960, emis de Notariatul de Stat județean Buzău. Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, masa succesorală a fost transmisă celor patru succesori ai defunctei, J., L., M., N., fiecare dintre aceștia având o cotă de 1/4 din moștenire.

Se constată că de pe urma defunctului J. a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. x din 17 august 1993, emis de Notariatul de Stat județean Buzău, în masa succesorală fiind inclusă cota de 1/4 din aceste bunuri, cotă moștenită de la autoarea sa, K., zisă J.. În raport de mențiunile din acest certificat de moștenitor se reține că starea de indiviziune existentă la momentul decesului defunctului J., s-a născut prin decesul defunctei K. zisă J., astfel încât obiectul dosarului îl reprezintă partajarea bunurilor dobândite de pe urma acestei defuncte.

Aplicând dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. la situația reținută, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Buzău, în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu al defunctei K. zisă J., din comuna Grajdana, jud. Buzău, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2022.