ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1521/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 10 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil rămas în urma decesului tatălui său, C., respectiv apartamentul situat în Sinaia, județul Prahova, imobil ce a fost dobândit de acesta din urmă împreună cu pârâta în cote-părți egale de 1/2 din dreptul de proprietate, și constatarea dreptului de proprietate comună în cotă egală de 50% pentru fiecare parte, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 60 din data de 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sinaia a reținut că, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

Totodată, a arătat că, în cauză, deși există certificat de moștenitor, ieșirea din indiviziune nu a avut loc, astfel că, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține, în mod exclusiv, instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorală se află un bun imobil situat în circumscripția unei alte instanțe.

Ca atare, a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, constatând că ultimul domiciliu al defunctului a fost în București, a apreciat că instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Sectorului 1 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4641 din data de 12 mai 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sinaia și a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării conflictului ivit, către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța imediat superioară și comună instanțelor în conflict.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a dat eficiență dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prezentul litigiu poartă asupra imobilului situat în situat în Sinaia, județul Prahova, intabulat în cartea funciară a localității Sinaia cu nr. x (CF vechi x).

Totodată, a apreciat că prezenta cerere nu reprezintă o cerere privitoare la moștenire și a arătat că, prin certificatul de moștenitor nr. x din data de 22 aprilie 2021 eliberat de către D., s-a constatat calitatea de unic moștenitor a reclamantului pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu, fiind astfel finalizată procedura succesiunii pe cale notarială, starea de indiviziune a cărei sistare se dorește neavând legătură cu decesul autorului reclamantului; astfel spus, dreptul de coproprietate asupra imobilului în litigiu nu s-a născut ca urmare a deschiderii succesiunii tatălui reclamantului, părțile neavând calitatea de comoștenitori ai acestuia din urmă, ci își are izvorul în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 3 septembrie 2010 de B.N.P. E., încheiat de către pârâtă și autorul reclamantului, în calitate de cumpărători.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sinaia și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sinaia a făcut aplicarea prevederilor art. 118 C. proc. civ., apreciind că, în cauză, competența aparține judecătoriei de la ultimul domiciliu al defunctului, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a dat eficiență prevederilor art. 117 alin. (1) din același act normativ, prin raportare la locul situării imobilului în litigiu.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil rămas în urma decesului tatălui său, C., respectiv apartamentul situat în Sinaia, județul Prahova, imobil ce a fost dobândit de acesta din urmă împreună cu pârâta în cote-părți egale de 1/2 din dreptul de proprietate, și constatarea dreptului de proprietate comună în cotă egală de 50% pentru fiecare parte, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 6 aprilie 2021, s-a deschis succesiunea de pe urma defunctului C., decedat la data de 11 februarie 2021, reclamantul fiind unicul moștenitor cu vocație succesorală, conform certificatului de moștenitor nr. x din data de 22 aprilie 2021, eliberat de către D., prin Notar Public F..

A precizat că, potrivit certificatului de moștenitor anterior menționat, pe lângă alte bunuri ce au format masa succesorală, se află și bunul imobil asupra căruia poartă prezentul litigiu.

Totodată, a arătat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 3 septembrie 2021, tatăl său C. și pârâta B. au dobândit în indiviziune dreptul de proprietate comună în cote egale de 1/2 asupra imobilului apartament nr. x situat în Oraș Sinaia, plătind în schimbul acestuia prețul de 60.000 Euro.

Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune, se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

În speță, din situația de fapt expusă, rezultă că starea de indiviziune asupra imobilului cu privire la care poartă litigiul nu rezultă din succesiune, ci din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 3 septembrie 2021, prin care C. (autorul reclamantului) și pârâta B. au dobândit în indiviziune dreptul de proprietate comună în cote egale de 1/2 asupra imobilului apartament nr. x situat în oraș Sinaia, județul Prahova.

Ca atare, în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre vreo cerere privitoare la moștenire, dintre cele enumerate la alin. (1) al acestui text de lege (privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; ale legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar) și nici cea la care se referă excepția reținută de art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv ipoteza unei indiviziuni ce ar rezulta dintr-o succesiune.

Astfel, Înalta Curte reține că instanța competentă a soluționa litigiul se stabilește potrivit normei edictate de art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, având în vedere că imobilul în cauză este situat în oraș Sinaia, județul Prahova, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența în favoarea Judecătoriei Sinaia, în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de ieșire din indiviziune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.