ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2022

HOTĂRÂRE

07.04.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, la 15 iulie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., partajarea judiciară și iesirea din indiviziune asupra imobilului compus din terenul în suprafață de 1744 mp și constructiile notate cu simbolurile: Cl-locuință cu Sc-160,78 mp și C2-locuință cu regim de demisol și parter cu Sc-37,07 mp, situat în orașul Sinaia, str. 1 Mai nr. 2, județul Prahova, intabulat în CF x Sinaia (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Sinaia), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 724 din 20 octombrie 2021, Judecătoria Sinaia a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin acțiunea de partaj se solicită ieșirea din indiviziune asupra unui bun imobil, respectiv terenul în suprafață de 1744 mp și construcțiile notate cu simbolurile: Cl-locuință cu Sc-160,78 mp și C2-locuință cu regim de demisol și parter cu Sc-37,07 mp, situat în orasul Sinaia, str. 1 Mai nr. 2, judetul Prahova, intabulat în CF x Sinaia (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Sinaia), între doi coproprietari ce au dobândit bunul prin succesiuni succesive provenind de la un autor comun, respectiv defunctul C., cu ultim domiciliu în București, conform certificatului de moștenitor nr. 2760 de la dosar.

În raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. și art. 118 din același act normativ, instanța a constatat că la stabilirea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată relevant este ultimul domiciliu al defunctului întrucât instanța este învestită cu o cerere de partaj succesoral. A reținut că, deși există certificate de moștenitor obținute succesiv, ieșirea din indiviziune nu a avut loc, astfel că până la ieșirea din indiviziune, compentența aparține, în mod exclusiv, instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorală se află un bun imobil situat în circumscripția unei alte instanțe, precum și faptul că în situația în care există mai multe succesiuni deschise succesiv, competența aparține în mod exclusiv ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

Deși părțile au susținut că Judecătoria Sinaia ar fi competentă, nefiind vorba despre un partaj succesoral, întrucât există certificate de moștenitor succesive, instanța a reținut că acest argument nu are aptitudinea de a schimba calificarea acțiunii de partaj, ca fiind un partaj succesoral, cu atât mai mult cu cât moștenitorii au diferite pretenții unul împotriva celuilalt, pretenții legate de modul în care a fost administrat bunul imobil ce a făcut parte din mase succesorale succesive.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința civilă nr. 669 din 27 ianuarie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sinaia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că prin acțiunea de partaj se solicită ieșirea din indiviziune asupra unui bun imobil, respectiv terenul în suprafață de 1744 mp și construcțiile notate cu simbolurile: Cl-locuință cu Sc-160,78 mp și C2-locuință cu regim de demisol și parter cu Sc-37,07 mp, situat în orasul Sinaia, str. 1 Mai nr. 2, judetul Prahova, intabulat în CF x Sinaia (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Sinaia), între doi coproprietari ce au dobândit bunul prin succesiuni succesive provenind de la un autor comun, respectiv defunctul C., cu ultim domiciliu în București, conform certificatului de moștenitor nr. 2760 de la dosar.

S-a mai reținut că, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, iar dispozițiile art. 118 alin. (1) din același act normativ au în vedere cererile în materie de moștenire formulate până la ieșirea din indiviziune. S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 11 alin. (1) C. proc. civ., dacă s-a realizat partajul între mostenitori, în sensul că s-a atribuit unuia dintre ei cota indiviză ce aparținea defunctului din dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar ulterior, acel moștenitor îl cheamă în judecată pe coproprietarul bunului, solicitând partajul, este competentă instanța de la locul situării imobilului și nu cea de la ultimul domiciliu al defunctului.

Instanța a apreciat că, deși defunctul C. este autorul comun al celor două părți, succesiunea acestuia a fost dezbătută anterior, iar prin certificatul de moștenitor nr. x/08.12.1993, eliberat în dosarul succesoral nr. x/1993 de Notariatul de Stat sector 2 Bucuresti, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 6021/22.09.1998, eliberată de BNP D., privind pe același defunct, cota de 1/2 din imobilul în cauză a fost atribuită autoarei reclamantului, iar cota de 1/2 a fost atribuită pârâtei prin certificatului de moștenitor nr. x din 08.12.1993 emis de BNP D., certificat de moștenitor nr. x/26.03.1996, emis de BNP D. și încheierea de rectificare nr. 6021/22.09.1998 emisă de BNP D..

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, la 15 iulie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., partajarea judiciară și iesirea din indiviziune asupra imobilului compus din terenul în suprafață de 1744 mp și constructiile notate cu simbolurile: Cl-locuință cu Sc-160,78 mp și C2-locuință cu regim de demisol și parter cu Sc-37,07 mp, situat în orasul Sinaia, str. 1 Mai nr. 2, judetul Prahova, intabulat în CF x Sinaia (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Sinaia), cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sinaia și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de stabilirea diferită a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, Judecătoria Sinaia a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă fiind cea de la ultimul domiciliu al defunctului, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) din același act normativ ce atrag competența instanței de la locul situării imobilului având în vedere că, în speță, s-a realizat partajul între moștenitori.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

Dispozițiile art. 117 C. proc. civ. reglementează competența instanței în ceea ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, stipulând că:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Astfel, din perspectiva dispozițiilor legale evocate, se reține că cererile de ieșire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală intră în domeniul de aplicare al art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care art. 117 alin. (3) teza finală din același act normativ a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, chiar în condițiile în care obiectul acesteia ar viza bunuri imobile.

Fundamentul normei de competență exclusivă în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ.

Înalta Curte reține că bunul supus partajului, respectiv imobilul teren și construcții situat în Sinaia str. 1 Mai nr. 2, jud. Prahova, este deținut în cote de 1/2 de reclamant și pârâtă, conform mențiunilor din extrasul de carte funciară depus la dosarul Judecătoriei Sinaia, context în care nu se poate reține că a fost realizată ieșirea din indiviziune cu privire la imobil.

Aplicând dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. la situația reținută, care nu este constestată de părțile în litigiu, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu al defunctului C., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.