ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 655/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 655/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 martie 2021
asupra conflictului de față constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sinaia la data de 11.02.2020 și înregistrată sub nr. dosar x/2020, reclamantele A. și B., în calitate de coproprietare în cotă de 1/2, respectiv 1/4, asupra terenului cu număr cadastral x, în suprafață de 750 m
2
(749,84 m
2
din măsurători), din str. x, oraș Sinaia, jud. Prahova, respectiv, "lotul nr. x situat pe porțiunea de teren dintre Calea x și terenul fost al Societății Marilor Stabilimente din Sinaia", astfel cum acesta este identificat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul-verbal nr. x/21.04.1931 de către Tribunalul Ilfov, secția Notariat, (denumit în continuare Terenul - Lot nr. 76), au solicitat în contradictoriu cu pârâții C., D., prin tutore E., F. și G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 669 și urm. C. civ. și art. 980-995 C. proc. civ., art. 1837,1846 din vechiul C. civ.:
- să se constate că reclamantele, împreună cu pârâții C., D. și F., sunt coproprietarii Terenului - Lot nr. x, pe care l-au dobândit prin moștenire legală și uzucapiunea cotei de 1/8 moștenită de pârâtul G., de la tatăl său H., cf. art. 1837, 1846 și urm. din vechiul C. civ. din 1864 (vechiul C. civ.), în cote indivize, după cum urmează: A. - 1/2; B. - 1/4; C., F. și D., câte o cotă de 1/12, fiecare;
- să se dispună partajul acestui teren, fie prin vânzarea bunului cf. art. 991 C. civ.: fie prin atribuire în natură către pârâți, dacă vor opta pentru o asemenea modalitate, cu obligarea lor la plata unei sulte stabilită pe cale de expertiză evaluatorie, conform cotelor noastre de 1/2 și respectiv, 1/4 din imobil;
- cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 541 din 17 septembrie 2020, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, competența de soluționare a acțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sinaia a reținut că în cauză sunt incidente art. 118 C. proc. civ., în raport cu obiectul disputei judiciare a părților litigante ce vizează ieșirea din indiviziune asupra cotelor succesorale rezultate din moștenirea legală, reclamantele pretinzând si dobândirea prin uzucapiune împreună cu pârâții C., D. și F. a cotei de 1/8 moștenită de pârâtul G. de la tatăl său H..
La data formulării cererii de chemare in judecată (11.02.2020) succesiunea defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în București, str. x, raionul 1 Mai (actualmente Sector 2) fusese dezbătută, aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. x/1957 din data de 12.12.1957 (f 9).
În sfera reglementată de art. 118 C. proc. civ. sunt incluse și cererile care au ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac parte din masa succesorală.
Ca atare, este atrasă competența instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă s-a dezbătut succesiunea.
Dispozițiile art. 118 C. proc. civ. sunt aplicabile și în situația în care în masa succesorală se regăsesc și imobile situate în altă circumscripție decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, cum este cazul în speță, în considerarea rațiunii normei de competență exclusivă instituită de textul legal menționat.
Din perspectiva celor expuse, față de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil - teren Lot x situat în or. Sinaia, jud. Prahova care face parte din masa succesorală a defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în București, str. x, raionul 1 Mai (actualmente Sector 2), în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, s-a apreciat ca instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Sectorului 2 București.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința civilă nr. 10469 din 9 decembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale cu referire la capătul de cerere principal având ca obiect "uzucapiune" și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.
În motivare, s-a reținut, în esență, că imobilul cu privire la care se invocă uzucapiunea este situat în orașul Sinaia, făcând parte din Lotul nr. 76.
Având în vedere că cererea având ca obiect "uzucapiune" este o cerere privitoare la un drept real imobiliar, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate, judecarea acestui capăt principal de cerere se impune a fi efectuată de instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
Faptul că cererea privind uzucapiunea este formulată în cadrul cererii de partaj, nu o transformă pe acesta într-o cerere având caracter accesoriu, nefiind aplicabile în speță prevederile art. 123 C. proc. civ.
Așadar, în speță, nu poate fi vorba despre o prorogare de competență, reclamantele arătând că este vorba despre două capete de cerere principale.
Judecătoria Sinaia, declinând cauza, s-a raportat strict la cererea de partaj, apreciind aplicabile prevederile art. 118 C. proc. civ., fără a avea în vedere capătul de cerere privind uzucapiunea.
Față de obiectul diferit al cererii și de lipsa raportului de accesorialitate între cele două capete de cerere, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București cu referire la capătul de cerere principal având ca obiect "uzucapiune" și a dispus declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere principal având ca obiect "uzucapiune", în favoarea Judecătoriei Sinaia.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia 11.02.2020 și înregistrată sub nr. dosar x/2020, reclamantele A. și B., în calitate de coproprietare în cotă de 1/2, respectiv 1/4, asupra terenului cu număr cadastral x, în suprafață de 750 m2 (749,84 m2 din măsurători), din str. x, oraș Sinaia, jud. Prahova, respectiv, "lotul nr. x situat pe porțiunea de teren dintre Calea x și terenul fost al Societății Marilor Stabilimente din Sinaia", astfel cum acesta este identificat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul-verbal nr. x/21.04.1931 de către Tribunalul Ilfov, secția Notariat, (denumit în continuare Terenul - Lot nr. 76), au solicitat în contradictoriu cu pârâții C., D., prin tutore E., F. și G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 669 și urm. C. civ. și art. 980-995 C. proc. civ., art. 1837,1846 din vechiul C. civ.:
- să se constate că reclamantele, împreună cu pârâții C., D. și F., sunt coproprietarii Terenului - Lot nr. x, pe care l-au dobândit prin moștenire legală și uzucapiunea cotei de 1/8 moștenită de pârâtul G., de la tatăl său H., cf. art. 1837, 1846 și urm. din vechiul C. civ. din 1864 (vechiul C. civ.), în cote indivize, după cum urmează: A. - 1/2; B. - 1/4; C., F. și D., câte o cotă de 1/12, fiecare;
- să se dispună partajul acestui teren, fie prin vânzarea bunului cf. art. 991 C. civ.: fie prin atribuire în natură către pârâți, dacă vor opta pentru o asemenea modalitate, cu obligarea lor la plata unei sulte stabilită pe cale de expertiză evaluatorie, conform cotelor reclamantelor de 1/2 și respectiv, 1/4 din imobil.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantele au depus:
- certificatul de moștenitor nr. x/1957 din data de 12.12.1957 (f 9), emis de pe urma defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în București, str. x, raionul 1 Mai, moștenitorii legali ai acestuia fiind: I. - soție supraviețuitoare, H. - fiu, G. - fiu (care ulterior a renunțat la mostenire in favoarea mamei sale I.- f 10) si J. - fiu.
În masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este inclusă și porțiunea indiviză de 1/2 din terenul loc de casă în suprafață totală de 750 mp, formând lotul nr. x, situat în or. Sinaia.
- certificatul de moștenitor nr. x/28.02.1996 (f 11) emis de pe urma defunctei I., decedată la data de 27.01.1991, cu ultimul domiciliu în mun. București, B-dul x, nr. 129, moștenitorii legali ai acesteia fiind J. - fiu si H. - fiu .
În masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este inclusă și cota indiviză de 5/8 din suprafată de 750 mp teren, formând lotul nr. x, situat în or. Sinaia, Calea x
- certificatele de calitate de moștenitor nr. 197/14.11.1997 de pe urma defunctului J., decedat la data de 27.09. 1997, cu ultimul domiciliu în mun. București, str. x, Sector 6 (f 12), nr. 154/08.09.2017 de pe urma defunctei K., decedată la data de 06.08.2017, cu ultimul domiciliu în mun. București, Bd. x, Sector 2 (f 13), nr. 32/24.05.2007 de pe urma defunctului H., decedat la data de 19.03.2007, cu ultimul domiciliu în mun. București, Șos. x, Sector 2 (f 14) și certificat de legatar nr. x/05.05.2010 de pe urma defunctului L., decedat la data de 19.04.2010, cu ultimul domiciliu în București, Șos. x, Sector 2 (f 15).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat conform procesului sub nr. x/21.04.1931 (f 16-19) suprafața de teren - lot x situat in or. Sinaia, care face obiectul cererii de partaj în cauza pendinte a aparținut defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în București, str. x, raionul 1 Mai. (actualmente Sector 2).
Prin urmare, obiectul disputei judiciare a părților litigante vizează ieșirea din indiviziune asupra cotelor succesorale rezultate din moștenirea legală, pretinzându-se și dobândirea, prin uzucapiune, a unei cote succesorale a unuia dintre moștenitori cu privire la același bun succesoral.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu se invocă atât moștenirea legală, cât și uzucapiunea unei cote părți din bunul succesoral de către unii din moștenitorii legali.
Ca atare, cele două cereri, partajul judiciar și uzucapiunea unei cote părți din bunul succesoral supus împărțelii judiciare sunt în strânsă legătură, mai mult, uzucapiunea se invocă de o parte din moștenitori în legătură cu cota succesorală a unuia din moștenitori.
Prin urmare, acțiunea care face obiectul prezentei cauze este o acțiune complexă, petitul de ieșire din indiviziune fiind subsecvent celui de stabilire a cotelor succesorale ce revin fiecărei părți, prin aplicarea dispozițiilor legale privind devoluțiunea legală și a prescripției achizitive.
Față de obiectul acțiunii, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce prevăd expres că:
"(1) în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.".
Articolul mai sus evocat reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se afla ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula de competență prevăzută anterior de C. proc. civ. de la 1865 (art. 14).
Rațiunea normei de competență exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ.
Or, în raport de acest loc se efectuează în condiții optime procedura succesorală notarială, ori cea pe cale judecătorească, acest loc (al deschiderii succesiunii) fiind cel în care pot fi conservate sau inventariate în mod accesibil bunurile, administrate probatoriile în legătură cu bunurile succesorale.
În speță, apreciind că nu este competentă teritorial a soluționa acțiunea, prima instanță învestită, Judecătoria Sectorului 2 București, a disjuns capătul de cerere privind partajul judiciar de ce vizând uzucapiunea și apoi, cu privire la uzucapiune, și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, constatând ca sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că este competentă instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
Însă, cum s-a reținut mai sus, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în speță sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul stabilind o competență teritorială exclusivă, în materie de moștenire, ce aparține, până la momentul ieșirii din indiviziune, instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, neputând fi luată în considerare, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căreia "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai în instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
Se reține că, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 117" Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."
Interpretând sistematic dispozițiile art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., rezultă indubitabil, că regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din cod nu se aplică când indiviziunea rezultă din succesiune.
Pentru ipotezele în care indiviziunea rezultă din succesiune, devin incidente dispozițiile imperative care stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în raport de dispozițiile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, competență prevăzută de art. 118 din același cod.
În speță, se reține că ultimul domiciliu al defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, a fost în București, str. x, raionul 1 Mai. (actualmente Sector 2).
Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., teza finală, cu dispozițiile imperative ale art. 118 din același cod, Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, instanța de la ultimul domiciliu al defunctului, în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată ulterior, prin H.G. nr. 794/2015.
În concluzie, aparține Judecătoriei Sectorului 2 București competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.