ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele și obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 mai 2023, reclamanta a solicitat: 1. ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Localitatea Comarnic, județ Prahova, identificat cu număr cadastral x, intabulat în Cartea Funciară nr. x a localității Comarnic, județul Prahova, prin atribuirea acestuia către reclamantă, în schimbul unei sulte, în favoarea pârâtelor, proporțional cu cota-parte ce revine fiecăreia;

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1 Prin sentința civilă nr. 1818/2024 din 6 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâte, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele C. și D., în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, că potrivit art. 117 C. proc. civ., cererile privitoare la imobile se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

De asemenea, a reținut și incidența art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod.

Totodată, a reținut că coproprietatea cu privire la imobilul situat în localitatea Comarnic, obiect al litigiului, nu a rezultat din moștenire; părțile din prezenta cauză nu au autori comuni, fiecare a dobândit o cotă din imobil prin moștenire de la un autor diferit. La rândul lor, autorii părților au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, iar între ei nu a existat o relație de rudenie sau afinitate.

Referitor la suma de 48.000 RON solicitată prin capătul 2 de cerere, a reținut instanța că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta urmărește obligarea pârâtelor la plata sumei de 48.000 RON reprezentând cota de 1/2 din suma de 96.000 RON, obținută ca urmare a vânzării imobilului situat în orașul Comarnic, str. x tarlaua x P789, adică o veritabilă acțiune în pretenții.

Drept urmare, statuând că se aplică dispozițiile art. 117, și nu cele ale art. 118 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Sinaia este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare, prin sentința nr. 482/2024 din 31 mai 2024, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, în ceea ce privește capătul 2 de cerere, având ca obiect completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei A., a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Această instanță a constatat că, prin cererea inițială, reclamanta a solicitat atât sistarea stării de indiviziune existentă cu privire la un imobil situat în Comarnic, cât și completarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei A., decedată la 1 februarie 2021, cu ultimul domiciliu în București, prin includerea sumei de 48.000 RON în pasivul succesoral, situație în care competența teritorială a instanței este determinată potrivit art. 118 C. proc. civ.

A constatat că reclamanta, în calitate de pretins creditor al defunctei A., a formulat o pretenție împotriva celor două pârâte, dată fiind calitatea lor de moștenitoare ale acestei defuncte, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. x din 31.01.2023 eliberat de notar public E. în dosar succesoral nr. x/2021, conexat cu dosar succesoral nr. x/2022.

A mai reținut că aparține Judecătoriei Sectorului 4 București competența teritorială de soluționare a capătului 2 de cerere, având ca obiect completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei A., în raport cu dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., incidente în ceea ce privește cererile în materie de moștenire, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia defuncta A. a avut ultimul domiciliu.

Drept urmare, a disjuns acest capăt de cerere și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Conflictul negativ de competență s-a ivit în legătură cu soluționarea capătului 2 de cerere, disjuns din cererea inițială, prin care reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. și D., completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei A., decedată la 1 februarie 2021, cu ultimul domiciliu în București, în sensul includerii pasivului succesoral în cuantum de 48.000 RON, și obligarea pârâtelor la suportarea pasivului succesoral proporțional cu cota-parte a fiecăreia.

Înalta Curte constată că pluralitatea petitelor deduse judecății de reclamantă creează premisele aplicării normelor imperative prevăzute de art. 99 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte."

Prin capătul 2 al cererii inițiale, reclamanta, în calitate de pretins creditor al defunctei A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, dată fiind calitatea lor de moștenitoare ale defunctei A., includerea sumei de 48.000 RON în pasivul succesoral, fiind astfel aplicabile dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2.cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Pentru stabilirea instanței competente din perspectiva prevederilor art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt relevante dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.

În cauza dedusă judecății, din certificatul de moștenitor nr. x din 31 ianuarie 2023, aflat la dosarul Judecătoriei Sinaia, reiese că ultimul domiciliu al defunctei A. a fost în București, în raport cu acesta urmând a se stabili competența teritorială de soluționarea a cauzei.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a capătului 2 de cerere, având ca obiect completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, ca instanță în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al defunctei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.