ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței suplimentarea masei succesorale după defuncta A., decedată la data de 13.10.2003, prin includerea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF x Gherla și TP 5448/1994, să se constate că moștenitori acceptanți sunt reclamantul și pârâta B., în calitate de fii, sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele înscrise în TP 5448/1994, tarla x parcelele 23,24,12/2 și 11/2.

În drept, au invocat dispozițiile 651, 669 C. civ. 1864, art. 1143, 669 și urm. C. civ., precum și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 344 pronunțată la data de 18 aprilie 2022, Judecătoria Gherla a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

În motivare, a arătat că defuncta a cărei masă succesorală se solicită a fi completată a avut ultimul domiciliu în București, cum rezultă din certificatul de moștenitor emis la 17 august 2004.

Instanța a reținut incidența în cauză a art. 118 C. proc. civ., apreciind că obiectul cauzei se circumscrie alin. (1) pct. 2, caz de competență teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a avut cel din urmă domiciliu defuncta.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința nr. 4140 din 8 iunie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, a arătat că, în urma consultării bazei de date D.E.P.A.B.D., a reieșit că la data decesului defunctei A. aceasta nu avea domiciliu în România.

Instanța a apreciat că devin incidente în cauză prevederile art. 117 C. proc. civ., întrucât acțiunea are ca obiect suplimentarea masei succesorale a defunctei cu imobile situate în municipiul Gherla, respectiv în satul Hășdate, județul Cluj, iar capetele de cerere vizând împărțeala judiciară a acestora nu rezultă doar din succesiunea defunctei, competența revenind exclusiv instanței de la locul situării imobilului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța are ca obiect solicitarea reclamantului de suplimentare a masei succesoare de pe urma defunctei A..

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

În cauză, prin certificatul de moștenitor nr. x din 17 august 2004, a fost dezbătură succesiune de pe urma defunctei A., în ceea ce privește masa succesorală compusă din bunuri mobile (acțiuni) și bunuri imobile (dreptul de proprietate asupra apartamentului 162 din Aleea Țincani).

Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța, reclamanții solicită suplimentarea masei succesoarale, prin includerea mai multor bunuri imobile, terenuri și cote părți din diverse imobile.

Cum starea de indiviziune derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cu alte cuvinte, competența teritorială exclusivă în materie de moștenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Rațiunea normei de competență exclusivă prevăzute de art. 118 alin. (1) C. proc. civ. rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) C. civ.. Or, în raport de acest aspect se efectuează procedura succesorală notarială sau judecătorească, în acest loc aflându-se, de principiu, bunurile care au aparținut defunctului, precum și înscrisurile ce atestă raporturile juridice dintre acesta și moștenitori sau terți, fiind mai facilă administrarea probatoriilor în cursul judecății.

De altfel, și dispozițiile art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, cu excepția ipotezei în care indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.