ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1111/2024

Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 2723 din 23 decembrie 2008 a Judecătoriei Pașcani, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C.. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață totală de 7.790,78 mp, situat în comuna Sirețel, sat Slobozia, jud. Iași, compus din următoarele suprafețe: 2.433 mp, din T24, P4 (692/2/2), delimitată de punctele 24-25-12-26-24 în schița anexă 3 la raportul de expertiză topografică întocmit de expertul D., 3.354 mp, din T24, A5 (697/1), delimitată de punctele 25-26-10-11-12-25 în schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul D. și 2.003,78 mp, situată în extravilan, T21, A (631/2/1), delimitată de punctele 2-5-10-9-2 în schița anexă nr. 4 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul D.. S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect ridicarea construcțiilor. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON. Prin decizia civilă nr. 1381 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Iași, s-au respins recursurile formulate de reclamanții A. și B. și pârâtul C., ca nefondate. Prin decizia civilă nr. 460 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1381 din 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Iași.

Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, sub nr. x/2019, ulterior precizată, pârâtul C. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2723 din 23 decembrie 2008, pronunțate de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. x/2008, a deciziei nr. 1381 din 9 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2008, precum și a deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2008. Revizuentul apreciază că aceste hotărâri sunt nelegale și încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri penale, în care s-a stabilit că nu a fost săvârșită infracțiunea de tulburare de posesie. Terenul în litigiu a aparținut părinților săi și l-a primit ca zestre, fiind întocmit și un act în acest sens. La decesul mamei sale, soțul supraviețuitor a vândut parte din teren, fără acordul celorlalți moștenitori, astfel că E. nu are acte valabile asupra acestuia. Instanțele au admis acțiunea, parțial, fără a sesiza că pârâtul este proprietar, astfel că au încălcat dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Față de aceste precizări, solicită rejudecarea cauzei. Prin sentința civilă nr. 1712 din 24 septembrie 2021, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței materiale, invocată de intimații A. și B., prin întâmpinări. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, formulate de revizuentul C., în favoarea Tribunalului Iași. Prin sentința civilă nr. 2832 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva sentinței civile nr. 2723 din 23 decembrie 2008 pronunțate de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. x/2008, și a dispus formarea unui dosar separat, cu termen de judecată la data de 26 ianuarie 2023. A păstrat cererile de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 1381 din 9 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2008, și împotriva deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2008. A admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererilor de revizuire formulate de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1381 din 9 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2008 și împotriva deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2008. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 1381 din 9 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curții de Apel Iași. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la data de 9 ianuarie 2023, intimații A. și B. au invocat excepția necompetenței teritoriale, apreciind că dosarul ar trebui soluționat de către Tribunalul Iași și excepția tardivității cererii de revizuire. Pe fond, au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție După verificarea competenței, prin încheierea din data de 26 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, iar prin rezoluția din data de 1 februarie 2024, a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției de perimare. La termenul din data de 18 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a opera perimarea și a dat cuvântul părților asupra excepției tardivității cererii de revizuire, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire, sub aspect formal, din perspectiva excepției tardivității căii extraordinare de atac, invocată de intimați, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 460 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la care se solicită retractarea în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865. Reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. are drept scop protejarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, pentru a asigura ordinea și stabilitatea juridică. Însă, pentru a conduce la anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, este necesară respectarea unor cerințe, inclusiv de ordin procedural. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri". În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data pronunțării ultimei hotărâri. În cauza pendinte, decizia civilă nr. 460/2009 a Curții de Apel Iași, supusă revizuirii, a fost pronunțată la data de 28 octombrie 2009, iar în considerarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., acesta este momentul de la care curge termenul de o lună, stabilit de legiuitor. Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 101 din același act normativ potrivit cu care "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare". Aplicând dispoziția legală la speța dedusă judecății, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, a expirat la data de 28 noiembrie 2009. Prin urmare, depunând cererea de revizuire la data de 25 aprilie 2019, aceasta este tardiv formulată. Cum instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudență constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare și proporționale, reținând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice, Înalta Curte apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces și nu încalcă, în circumstanțele concrete ale cauzei, în care părțile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauza Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). În același sens, este și jurisprudența Curții Constituționale a României, exprimată în decizia nr. 353 din 2 mai 2006 și decizia nr. 214 din 28 februarie 2008. În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității și a anula, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 460 din 28 octombrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte reține că, prin încheierea din 24 martie 2022 a Tribunalului Iași, s-au admis cererile de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și sub forma asistenței prin avocat formulate de revizuentul C.. Față de înlocuirea avocatului inițial desemnat, și numirea unui nou avocat din oficiu, respectiv a doamnei avocat F., în temeiul dispozițiilor art. 20 și 22 din O.U.G. nr. 51/2008, stabilește onorariul cuvenit acesteia la suma de 680 RON, ce urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.