ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 11 din data de 20 februarie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2024, s-au dispus următoarele:

În baza art. 341 alin. (6) lit. a C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva soluției de clasare dispuse de procuror, prin ordonanța din data de 22 august 2023, în dosarul nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 4 ianuarie 2024 emisă de procurorul general adjunct al aceleiași unități de parchet.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că, prin ordonanța din data de 22 august 2023, emisă în dosarul nr. x/P/2023, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., hărțuire, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există.

În argumentarea soluției de clasare, procurorul a reținut, în esență, că, din înscrisurile înaintate de executorul judecătoresc B rezultă că, la data de 13 martie 2023, numiții C și D au formulat o cerere de notificare a persoanei vătămate A, a soției și fiului acestuia, cu privire la eliberarea imobilelor în litigiu. Executorul judecătoresc a înregistrat această cerere în evidențele biroului de executare sub nr. x/2023 și, la aceeași dată, a notificat persoanele indicate în cerere cu privire la eliberarea imobilelor, în baza prevederilor art. 1039 C. proc. civ., cu mențiunea că, în caz de neconformare, va fi sesizată instanța de judecată.

Executorul judecătoresc B a indicat și temeiul de drept în baza căruia a efectuat notificarea persoanei vătămate, acesta fiind art. 1039 C. proc. civ.. Notificarea persoanelor care ocupă fară drept un imobil este o procedură prealabilă pe care persoanele interesate să promoveze o acțiune în evacuare trebuie să o urmeze înainte de sesizarea instanței, conform art. 1041 C. proc. civ..

Executorul judecătoresc B a respectat dispozițiile legale ce reglementează procedura notificării și le-a adus la cunoștință persoanelor notificate care sunt intențiile notificatorilor C și D, neexistând niciun indiciu că acesta ar fi urmat să efectueze și evacuarea persoanelor notificate.

Faptul că numiții C și D au înțeles să urmeze o procedură legală pentru a obține eliberarea imobilului cu care au fost puși în posesie de executorul judecătoresc E nu poate avea relevanță penală, proprietarul unui imobil, al cărui drept este recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, putând uza de toate căile legale pentru a obține și posesia imobilului respectiv.

Pentru argumentele mai sus prezentate, procurorul a constatat că nu există niciun indiciu cu privire la comiterea infracțiunilor sesizate prin plângerea penală, motiv pentru care, reținând dispozițiile art. 314 alin. (1) lit. a C. proc. pen., raportat la art. 315 alin. (1) lit. b și la art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei.

Conform dispozițiilor art. 316 alin. (1) C. proc. pen., soluția a fost comunicată petentului A, care, în termen legal, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, solicitând desființarea ordonanței atacate, redeschiderea urmăririi penale și trimiterea în judecată a numiților B, C și D, cu argumentarea că soluția de clasare a fost dispusă fără a fi luate în considerare înscrisurile depuse.

Prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 4 ianuarie 2024, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, apreciind că soluția de clasare este temeinică și legală, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, reținând, în esență, că procurorul a analizat faptele reclamate de petent, pe baza înscrisurilor care atestă demersul efectuat de executorul judecătoresc ca urmare a cererii formulate de numiții C și D, respectiv notificarea făcută de acesta și a reținut în mod corect că executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile care îi revin conform dispozițiilor legale, nerezultând indicii cu privire la comiterea vreunei infracțiuni.

Conform dispozițiilor art. 340 C. proc. pen., împotriva soluției de clasare dispusă în cauză, petentul A a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași.

Evaluând plângerea petentului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași a apreciat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin plângerea formulată, petentul a reluat, în esență, aceleași critici din plângerea adresată procurorului general. Or, aceste critici nu sunt fondate, soluția de clasare dispusă în cauză fiind una legală și temeinică, argumentele procurorului de caz și ale procurorului general adjunct fiind pertinente și în corespondență cu actele și lucrările dosarului.

În acest sens, realizând propria analiză a actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, la data de 25 aprilie 2023, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost înregistrată, ca urmare a redirecționării către această unitate de parchet, plângerea prin care petentul A a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții B executor judecătoresc, D și C, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, amenințare, șantaj, hărțuire și abuz în serviciu.

În fapt, petentul a susținut că persoanele reclamate s-au constituit într-un grup infracțional și comit împotriva sa și a membrilor familiei sale acțiuni ilicite, cu referire concretă la notificarea de evacuare emisă de executorul judecătoresc B, la data de 13 martie 2023, prin care numiților A, F și G li s-a pus în vedere să elibereze imobilele ce aparțin numiților C și D, ocupate abuziv. Petentul a susținut că imobilele respective îi aparțin, fiindu-i date de părinți cu titlu de zestre, iar C și D le-au obținut în urma unei judecăți nedrepte ce a format obiectul dosarului nr. x/866/2016 al Judecătoriei Pașcani, hotărârea pronunțată în acest dosar fiind pusă în executare de către executorul judecătoresc E, în mod abuziv.

La plângere, petentul a atașat, în copie certificată, notificarea din 13.03.2023, anexa 1 după defuncta F, chitanța nr. x din 22.07.1989, adresa nr. x/26.05.2004 emisă de I.P.J. Iași și decizia penală nr. 188 din 20.02.2007 pronunțată în dosarul nr. x/99/2006 al Tribunalului Iași.

Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași sub nr. x/P/2023 și, prin ordonanța din data de 8 august 2023, procurorul, în temeiul art. 305 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., hărțuire, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen..

În cursul urmăririi penale desfășurate in rem, sub aspect probatoriu, la solicitarea procurorului, executorul judecătoresc B a înaintat, în copie, dosarul nr. x/2023, cuprinzând cererea formulată de numiții C și D, notificarea din 13.03.2023 și dovada de comunicare a acesteia, contestația formulată de petentul A, adresată executorului judecătoresc. De asemenea, a fost atașată ordonanța de clasare din 09.08.2023 emisă în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele administrate în cauză sunt în acord cu faptele ce au făcut obiectul cercetărilor, probatoriul fiind complet prin raportare la aspectele sesizate de petent.

În acest sens, a reținut că din acestea rezultă că între petentul A și familia acestuia (F soție și H fiu), pe de o parte, și numiții C și D, pe de altă parte, există o stare conflictuală veche, determinată de neînțelegerile privind dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 6.447 mp, situată în com. Sirețel, jud. Iași.

Prin sentința civilă nr. 1899/23.10.2017, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. x/866/2016, rămasă definitivă prin respingerea apelului și, respectiv, a recursului, prin decizia civilă nr. 1834/14.06.2018 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 405/22.04.2019 a Curții de Apel Iași, petentul A și numiții F și H au fost obligați să-i lase reclamantei D, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 6.447 mp. situată în satul X, com. Sirețel, jud. Iași, fiind stabilită și linia de hotar.

În baza acestei hotărâri, numita D a solicitat executarea silită și, la data de 11.12.2019, a fost pusă în posesie de către executorul judecătoresc E. Ulterior acestui moment, așa cum rezultă din soluțiile de clasare dispuse în dosarele nr. x/P/2020 și nr. x/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petentul A și membrii familiei acestuia au reocupat terenul.

În acest context, la data de 13.03.2023, numiții C și D, prin cerere scrisă, au solicitat executorului judecătoresc B notificarea petentului A, a soției și fiului acestuia să părăsească imobilul, fiind deschis dosarul nr. x/2023.

Dând curs cererii, executorul judecătoresc B a emis notificarea de evacuare din data de 13.03.2023, prin care numiții C și D, arătând că sunt proprietarii imobilelor construcții și terenuri situate în intravilanul satului X, com. Sirețel, jud. Iași, au solicitat petentului și membrilor familiei acestuia să le elibereze în termen de 5 zile de la data comunicării notificării, fiind invocate dispozițiile art. 1039 C. proc. civ..

Prin urmare, invocând un drept de proprietate asupra suprafeței de teren sus-menționate, numiții C și D au înțeles, în vederea dobândirii posesiei asupra acesteia, să urmeze procedura reglementată de C. proc. civ. în Titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.

Acțiunea acestora are la bază sentința civilă definitivă nr. 1899/23.10.2017 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. x/866/2016, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, astfel încât procedura notificării realizată prin intermediul executorului judecătoresc reprezintă un demers legal realizat în vederea intrării în posesie.

Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că activitatea executorului judecătoresc B a constat, în concret, în notificarea persoanelor indicate în cererea de executare cu privire la eliberarea imobilelor, în baza prevederilor art. 1039 C. proc. civ., cu mențiunea că, în caz de neconformare, va fi sesizată instanța de judecată.

În contextul acestor argumente, a constatat că, în mod corect, procurorul a reținut că nu existe acte/fapte realizate/săvârșite de numiții C și D și executorul judecătoresc B care să se circumscrie elementului material al infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, amenințare, șantaj și hărțuire, astfel cum sunt acestea incriminate în Codul penal.

Totodată, a apreciat că în mod corect a reținut procurorul și că nu există nici fapte săvârșite de executorul judecătoresc B care să se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în contextul în care, sesizat de numiții C și D, acesta a emis notificarea în acord cu dispozițiile art. 1039 C. proc. civ. și în îndeplinirea, în limite legale, a atribuției privind notificarea actelor judiciare și extrajudiciare, prev. de art. 7 lit. b din Legea nr. 188/2000.

Practic, prin notificarea emisă, executorul judecătoresc B și-a exercitat atribuțiile cu respectarea normelor legale ce reglementează procedura notificării și a adus la cunoștință persoanelor notificate care sunt intențiile numiților C și D, neexistând niciun indiciu că executorul judecătoresc a efectuat sau că intenționa să efectueze acte contrare dispozițiilor art. 1039 C. proc. civ..

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, apreciind că susținerile petentului nu au fost confirmate prin probele administrate, procurorul de caz a constatat în mod corect că în cauză nu poate fi pusă în mișcarea acțiunea penală, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen..

De altfel, prin plângerile adresate atât prim-procurorului, cât și judecătorului de cameră preliminară, petentul nu a prezentat, în concret, motivele pentru care, în opinia sa, soluția de clasare nu este legală și temeinică, ci a invocat motive generale, fără trimitere la actele și probele dosarului de urmărire penală.

A mai reținut că înscrisurile atașate plângerii, constând în adresa nr. x/26.06.2023, oferta de vânzare nr.x/18.04.2002 și registrul agricol H și D, nu sunt de natură să modifice situația factuală reținută de procuror și care a impus soluția de clasare. Sentința civilă nr. 1899/23.10.2017 a Judecătoriei Pașcani se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât susținerile petentului că el ar fi titularul dreptului de proprietate nu pot limita efectele pe care hotărârea judecătorească definitivă le produce, inclusiv sub aspectul punerii sale în executare. Nici susținerile petentului în sensul că hotărârea ar fi fost pronunțată fără a fi avute în vedere actele sale de proprietate nu poate fi reținută, în contextul în care desființarea/retractarea/reformarea hotărârilor judecătorești poate avea loc doar prin căile de atac prevăzute de lege.

****

Împotriva încheierii penale sus-menționate, la data de 28 mai 2024, a formulat contestație petentul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la data de 6 iunie 2024, sub nr. x/1/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului x – 2 Judecători B.

La termenul fixat în cauză, 17 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilății căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile procurorului în acest sens, ca și cele ale contestatorului petent, fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Completul de 2 judecători de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost învestit cu soluționarea contestației formulate de petentul A împotriva încheierii penale nr. 11 din 20 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/45/2024 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 340 Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței sus-menționate, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva împotriva ordonanței de clasare din data de 22 august 2023 emisă în dosarul nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Această soluție este definitivă întrucât potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecință, constatând că petentul A a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (10) lit. a teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 11 din data de 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2024.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A împotriva încheierii penale nr. 11 din data de 20 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2024.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 17 octombrie 2024.