ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 655/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 655/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea depusă

la Dosarul nr. 2586/99/2007, la data de 29 mai 2014, petenta SC T.C. SA Iași a

solicitat lămurirea

dispozitivului sentinței

civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, în temeiul art.

281

1

C. proc. civ., în sensul precizării exacte a suprafețelor

de teren la a căror restituire către reclamanți a fost obligată, prin raportare

la cartea funciara a fiecărei parcele.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2062 10 decembrie 2008,

lămurită prin încheierea 251 din 18 mai 2009, s-au dispus următoarele:

"Obligă pârâta, SC T.C. SA Iași, să le restituie în

natură reclamanților și intervenientului suprafața de 916 mp, adică suprafața de

746 mp, delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65,

25, 24, 23, D, 8 și 170 mp, delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 și 19, 20, 21, 22,

19

1

, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de

expertul R.P. - plan de situație 2

-

anexa 10 și construcțiile situate pe teren, pe care le

deține pârâta."

Întrucât

dispozitivul hotărârii nu cuprinde și menționarea cărților funciare, respectiv

a numerelor cadastrale aferente suprafețelor de teren de 746 mp și 170 mp (în

fizic 116 mp), SC T.C. SA Iași a solicitat lămurirea hotărârii în sensul

precizării exprese și a acestor identificări cadastrale.

A menționat petenta că, în momentul în care a

solicitat O.C.P.I. Iași efectuarea înscrierilor bunurilor imobile restituite în

cartea funciară, în scopul dezmembrării suprafețelor ce nu se mai află în

proprietatea ei,

solicitarea a fost respinsă prin

încheierea nr. 5323 din 30 mai 2014, O.C.P.I. Iași constatând că suprafața de

746 mp nu este identificabilă.

A făcut mențiunea că suprafața de 170 mp (în

fizic 116 mp), iar suprafața de 746 mp este alcătuită din alte trei parcele,

respectiv 71 mp în C.F. veche, 449 mp în C.F. veche și 226 mp în CF., așa cum

rezultă și din lămurirea adusă chiar de expertul R.P., care a elaborat raportul

de expertiză judiciară în prezenta cauză.

În

consecință, SC T.C.

SA Iași a solicitat ca dispozitivul hotărârii să aducă lămurirea solicitată, î

n

sensul de a fi

obligată

la restituirea î

n natură a

suprafeței

de 916 mp (î

n

fizic 862 mp), ce include suprafața de 746

mp,

alcătuită din: 71 mp - situați în

sectorul cadastral 64, în parcela cadastrală veche,

449

mp -

situați

î

n

sectorul

cadastral 64, în parcela cadastrală veche și 226 mp - situați în sectorul

cadastral în C.F. și 170 mp, în fizic 116 mp, eroare ce face

obiectul

unei alte

cereri de îndreptare

eroare materială.

SC

T.C. SA a subliniat că, în lipsa acestor mențiuni, este

imposibilă punerea î

n executare a

hotărârii

pronunțate și efectuarea formelor de publicitate imobiliară.

În

concluzie, a solicitat ca în loc de:

"obligă pârâta

SC

T.C. SA Iași să le restituie în natură reclamanților și intervenientului

suprafața de 916 mp, adică suprafața de 746 mp delimitată de

pct.

8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25,

24, 23, D, 8 și 170 mp delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 și

19

, 20, 21, 22, 19, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză de

expertul R.P.

- plan de situație 2

- anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține pârâta", d

ispozitivul

sentinței civile să precizeze:

"obligă

pârâta SC T.C. SA Iași să le restituie în natură

reclamanților

și intervenientului suprafața de 862 mp, adică suprafața de 746

mp

delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24,

23, ID, 8, alcătuită din 71 mp, situați în sectorul cadastral 64, în parcela

cadastrală veche (restul de suprafață de 195 mp din parcela cadastrală veche

rămânând în proprietatea pârâtei), 449 mp situați în sectorul cadastral 64, în

parcela cadastrală veche (restul de

suprafață

de 109 mp rămânând în proprietatea pârâtei) și 226 mp situați

în sectorul cadastral, în C.F. și respectiv 116 mp delimitată de pct. 1, 2, 3, 22,

1 și 10, 20, 21, 22, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de

expertul R.P. - plan de situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate pe teren

pe care le deține pârâta."

SC T.C. SA a mai solicitat ca lămurirea să specifice și

diferența de suprafață de teren ce rămâne în proprietatea ei.

Prin

încheierea

nr. 248

din

09 iulie 2014, Tribunalul Iași a respins cererea de lămurire a dispozitivului

sentinței civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, formulată de SC T.C. SA Iași.

Pentru

a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată având

în vedere următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2062 din 10 decembrie 2008 dată de Tribunalul Iași în Dosarul

nr. 2586/99/2007 a fost obligată pârâta să restituie în natură reclamanților și

intervenientului suprafața de 916 mp (formată din suprafețele de 746 mp și 170

mp), conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R. - plan de

situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate pe teren pe care le deține.

Cauza

a parcurs toate fazele procesuale, fiind analizată atât în apel, cât și în

recurs, pe fondul ei, prin Decizia civilă nr. 102 din 27 mai 2009 a Curții de

Apel Iași și Decizia civilă nr. 1922 din 22 martie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, fiind

respinse atât apelul, cât și recursul declarate de SC T.C. SA Iași.

În speță dispozitivul

sentinței civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iași nu cuprinde

dispoziții potrivnice și instanța a constatat că nu sunt necesare nici lămuriri

suplimentare. Instanța de fond s-a pronunțat conform cererii cu care a fost

învestită și probelor administrate în cauză.

Prin cererea de

lămurire a dispozitivului s-a solicitat, de fapt, o completare a dispozitivului

sentinței și o modificare a hotărârii, care nu sunt posibile pe calea unei

astfel de cereri.

SC T.C. SA Iași a

declarat apel, considerând încheierea tribunalului nelegală.

Apelanta

susține că, deși și-a precizat cererea de lămurire, în sensul că nu solicită

constatarea vreunei erori materiale vizând suprafața terenului restituit în

natură, ci doar identificarea cadastrală a terenului și precizarea întinderii

dispozitivului, instanța de fond a respins cererea, apreciind că se solicita,

de fapt, o completare a hotărârii.

Menționează

apelanta că a făcut dovada, cu încheieri emise de O.C.P.I. Iași, că

dispozitivul sentinței civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, în forma actuală,

nu poate fi pus în executare, întrucât terenul restituit în natură nu este

identificat cu claritate, fiind necesară lămurirea dispozitivului sub acest

aspect.

Apelanta

subliniază că nu contestă nici întinderea, nici locația acestui teren, astfel

încât nu se poate vorbi de o completare sau modificare a dispozitivului cu un

capăt nou de cerere. Singura solicitare a fost de a se preciza și numerele

cadastrale, pentru lămurirea suprafeței revendicate, pentru a putea face

mențiunile care se impun la

O.C.P.I. Iași, mai ales în condițiile

în care parcelele respective sunt unite cadastral cu suprafața rămasă în

proprietatea

SC T.C. SA Iași.

Susține

apelanta că, pe de o parte, plătește în continuare impozite pentru suprafața

restituită în natură, iar, pe de altă parte, nu poate să-și exercite atributele

de proprietar asupra suprafețelor de teren rămase în proprietatea sa, întrucât

nu poate proceda la dezmembrarea terenului.

Dispozițiile

art.

281

1

C.

proc. civ. vizează tocmai situațiile în care dispozitivul nu poate fi pus în

executare întrucât nu este clară întinderea sa, astfel încât - apreciază

apelanta - cererea sa este admisibilă și temeinică, păstrarea dispozitivului în

forma actuală conducând la inutilitatea demersului juridic.

În

ceea ce privește a doua solicitare, vizând lămurirea dispozitivului, în sensul

de a preciza dacă acțiunea a fost admisă în totalitate sau în parte, apreciază

apelanta că și această cerere urmărește lămurirea hotărârii judecătorești

pronunțate, întrucât conduce încă odată la imposibilitatea exercitării de către

SC T.C. SA

Iași a atributelor de proprietar asupra suprafeței nerestituite, raportat la

formularea acțiunii introductive de către reclamanți, pentru revendicarea unei

suprafețe de 4.337 mp.

Solicită

apelanta ca lămurirea să vizeze și diferența de suprafață de teren ce rămâne în

proprietatea sa, întrucât comunicarea cu O.C.P.I. Iași este extrem de dificilă,

iar oficiul sus - menționat respinge efectuarea oricăror mențiuni care nu sunt

precizate în mod expres printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Prin Decizia nr. 272

din 4 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că scopul

acestei proceduri constă în

clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la punerea

în executare a hotărârii.

În

prezenta cauză, Curtea de apel a constatat că, prin

sentința

civilă nr. 2062 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus

obligarea SC T.C. SA Iași să restituie în natură reclamanților

P.V., P.L., G.C.L.,

C.M.S. și intervenientului, R.G.D. suprafața de 916 mp (suprafața de 746 mp și

de 170 mp),

conform

raportului de expertiză efectuat în

cauză de expertul R.P. - plan de situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate

pe teren, pe care le deține pârâta.

Prin

încheierea nr. 174 din 18 martie 2009, Tribunalul Iași a admis cererea

formulată de G.C.L., C.M.S.,

P.V. și P.L. privind lămurirea

dispozitivului sentinței civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 și a dispus ca în

dispozitivul sentinței să se înscrie că

obligă pârâta SC T.C. SA Iași să le

restituie în natură reclamanților și intervenientului suprafața de 916 mp, adică

suprafața de 746 m, delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18,

67, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 și 170 mp, delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 și

19, 20, 21, 22,19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de

expertul R.P. - plan de situație 2 - anexa 10 și construcțiile situate pe

teren, pe care le deține pârâta."

Ulterior,

prin încheierea nr. 251 din 18 mai 2009, Tribunalul Iași a dispus, la cererea

reclamanților intimați, lămurirea dispozitivului încheierii nr. 174 din 18

martie 2009, în sensul că, la coordonatele suprafeței de 170 mp să se înscrie

pct. 1, 2, 3, 22, 1 și 19, 20, 21, 22,19¹, 19,

conform

raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situație 2

- anexa 10 și construcțiile situate pe teren, pe care le deține pârâta.

Raportat

la cele expuse, Curtea de apel a constatat că dispozitivul sentinței civile nr.

2062 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iași a fost lămurit de către instanța

care l-a pronunțat și este clar, putând fi pus în executare fără nicio

dificultate.

Astfel,

solicitarea apelantei de a se preciza identificarea cadastrală a terenului pe

care trebuie să-l predea reclamanților intimați și intervenientului intimat și

dacă acțiunea a fost admisă în parte sau în totalitate, precum și suprafața de

teren care rămâne în proprietatea sa după restituirea suprafeței de 916 mp

excede procedurii reglementate de art.

281

1

alin. (1) C.

proc. civ., nefiind de natură a concura la punerea în executare a sentinței mai

sus menționate.

S-a

considerat că susținerea apelantei referitoare la faptul că nu poate să-și exercite

atributele de proprietar asupra suprafețelor de teren rămase în proprietatea

sa, întrucât nu poate proceda la dezmembrarea terenului

rămas în

proprietatea sa și nu poate colabora în acest sens cu O.C.P.I. Iași nu este

posibil a fi valorificată în cadrul acestei proceduri, ci, eventual, pe căile

reglementate de Legea nr. 7/1996.

Tot

astfel, instanța nu a primit nici susținerea referitoare la împrejurarea că

apelanta plătește în continuare impozite pentru suprafața restituită în natură,

deoarece aceasta nu are legătură cu cererea dedusă prezentei judecăți.

Curtea

de apel a constatat că SC T.C. SA nu a susținut și nu a probat că ar fi

încercat să pună în executare sentința tribunalului și că ar fi întâmpinat

dificultăți în ceea ce privește predarea terenului menționat în dispozitiv și

identificat de expertul tehnic în cursul procesului, ci a făcut referiri doar

la respingerea cererilor sale de dezmembrare a terenului rămas în proprietatea

sa de către O.C.P.I. Iași.

Față de cele ce

preced, instanța de apel a apreciat că încheierea tribunalului a fost dată

printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 281

1

alin. (1) C.

proc. civ.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs petenta cu motivarea că a solicitat stabilirea exactă a

suprafețelor de teren la a căror restituire către intimați a fost obligată. De

o manieră contradictorie, instanța de apel reține, pe de o parte, că nu a

susținut și nu a probat ca ar fi încercat să pună în executare sentința

tribunalului și că ar fi întâmpinat dificultăți, iar pe de altă parte,

menționează că s-au făcut referiri la respingerea cererilor de dezmembrare a

terenului rămas în proprietatea sa, de către O.C.P.I. Iași.

Precizează că formele

de publicitate imobiliară sunt o formă de punere în executare, întrucât acestea

asigură evidența corectă a cărților funciare, a drepturilor de proprietate ale

titularilor lor, în conformitate cu dispozițiile Legii 7/1996 și reprezintă și

o formă de predare a bunurilor care și-au schimbat proprietarul. Scopul unei

hotărâri judecătorești și motivația pentru care justițiabilii apelează la intervenția

instanțelor de judecată este tocmai pentru ca situații juridice, cum sunt cele

ce vizează existența și întinderea drepturilor de proprietate, corecta lor

identificare, să fie lămurite, atât pentru protejarea drepturilor părților, cât

și a ordinii de drept. Cât timp nu conține mențiuni clare, de natură să conducă

la punerea sa în executare fără dificultăți, o hotărâre judecătorească devine

lipsită de finalitate și de sens, o piedică în calea ordinii de drept, adică

exact opusul scopului pentru care a fost pronunțată.

Cu privire la motivul

invocat de instanța de apel, vizând posibilitatea părții de a-și valorifica

pretențiile în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 7/1996, arătă că

plângerea împotriva încheierilor O.C.P.I. a fost respinsă prin sentința civilă nr.

12589/2014 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosar nr. 21429/245/2014. Motivația

vizează lipsa unei hotărâri judecătorești care să indice exact numerele

cadastrale ale suprafeței restituite.

În aceste condiții,

cererile de lămurire dispozitiv sunt respinse cu îndrumarea de a apela la

procedura prevăzută de Legea 7/1996, iar plângerile O.C.P.I. sunt respinse

pentru că nu se poate identifica terenul retrocedat prin hotărâre

judecătorească.

Cu privire la

susținerile instanței de apel în sensul că cererea excede instituției juridice

prevăzute de disp. art. 281

1

C. proc. civ. vechi, apreciază că

acestea vizează o interpretare greșită a textului de lege indicat. Astfel, nu

solicită o completare a hotărârii noi, ci doar identificarea întinderii

obiectului cu privire la care s-a pronunțat deja instanța de judecată, în

condițiile în care rezultă din înscrisurile depuse la dosar că instituțiile

statului nu consideră drept clar dispozitivul hotărârii.

Intimații au formulat

întâmpinare invocând în principal nulitatea recursului.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor recurate, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât se invocă

nelegala interpretare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. în

situația dedusă judecății.

Astfel obiectul

cererii de lămurire dispozitiv constă în solicitarea petentei de a identifica prin

numere cadastrale terenul restituit intimaților, reclamanți în litigiul

principal, susținând că, în lipsa acestui element, nu poate intabula dreptul de

proprietate asupra terenului ce i-a rămas după dezmembrarea lui în favoarea

intimaților. De asemenea solicită a se preciza dacă admiterea acțiunii a avut

loc în parte sau în totalitate de asemenea în scopul identificării suprafeței

rămase în proprietatea sa, în condițiile în care suprafața asupra căreia a

purtat litigiul s-a dovedit, în fapt, a fi mai mică decât cea scriptică avută

în vedere în dosar.

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Pe calea prevăzută de

norma legală mai sus evocată nu pot fi analizate chestiuni care privesc fondul

pricinii, nu se poate obține completarea hotărârii și nu se poate solicita

instanței să-și interpreteze propria hotărâre.

Instanțele de fond au

apreciat că solicitarea petentei nu constituie o cerere de lămurire a

dispozitivului ci excede cadrului legal reprezentat de art. 281

1

C.

proc. civ. în condițiile în care presupune modificarea hotărârii judecătorești

prin care s-a dispus restituirea în natură a 916 mp.

Recurenta susține că

dorește fixarea întinderii obiectului material în condițiile în care i s-a

respins cererea de intabulare, apreciind că aceasta este singura modalitate, neavând

deschisă calea procedurii reglementate de Legea nr. 7/1996.

În realitate, așa cum

în mod corect a constatat și instanța învestită cu soluționarea cererii de

lămurire dispozitiv, nemulțumirea petentei vizează întinderea dreptului de

proprietate stabilită pentru părțile din dosar (atât pentru terenul ce a

revenit reclamanților, cât și pentru terenul rămas în proprietatea petentei) prin

hotărârea judecătorească în raport de care s-a formulat o atare solicitare,

aspect ce ține de fondul cauzei și nu poate fi analizat prin intermediul

procedurii judiciare reglementate de dispozițiile art. 281

1

C. proc.

civ.

De altfel, instanța

de fond a lămurit, prin încheierile din 18 martie 2009 și 18 mai 2009,

dispozitivul hotărârii în sensul că a preluat constatările raportului de

expertiză ce fusese omologat în cauză cu privire la delimitarea pe schița de

plan, cu puncte de reper, a suprafețelor pe care petenta a fost obligată să le

restituie reclamanților și intervenientului. Din acest punct de vedere

identificarea terenului este explicitată clar și nu rezultă că părțile au avut

nevoie de lămuriri suplimentare. Împrejurarea învederată de petentă în sensul

că suprafețele scriptice descrise în dispozitivul hotărârii nu corespund celor

reale desfășurate pe terenul în litigiu, constituie un aspect nou de fond ce se

impunea a fi verificat în cadrul procedurii judiciare menită a statua asupra

fondului litigiului.

Prin urmare, în mod

corect instanțele de fond au reținut că problema stabilirii întinderii

dreptului de proprietate reprezintă o chestiune ce ține de fondul cauzei, întrucât

vizează modificarea suprafețelor atribuite de instanță în posesia părților,

împrejurare care excede procedurii judiciare a lămuririi dispozitivului și nu

poate fi dezbătută ori dezlegată în cadrul acesteia.

Pe cale de

consecință, orice solicitări cu privire la clarificarea întinderii suprafeței

de teren aferentă imobilului restituit nu puteau fi analizate în prezenta procedură

în cadrul căreia nu este permis instanței să schimbe dispozitivul hotărârii și

să încalce astfel puterea de lucru judecat a acesteia.

Nici a statua dacă

acțiunea a fost admisă în parte sau în tot nu poate face obiectul unei lămuriri

în sensul art. 281

1

C. proc. civ., dedusă judecății, în condițiile

în care se subsumează aceluiași aspect al întinderii suprafețelor de teren

pentru care a fost recunoscut dreptul de proprietate al părților.

Faptul că recurentei

i s-au solicitat date suplimentare la intabularea în C.F. constituie o situație

distinctă de problema dreptului de proprietate dezlegată în prezenta cauză,

dezmembrarea parcelelor și atribuirea numerelor cadastrale urmând a fi lămurită

în procedura respectivă și după regulile impuse de reglementările în domeniul

cadastrului și publicității imobiliare.

Față de aceste

considerente, constatând că instanța de apel a interpretat corect limitele în

care art. 281

1

C. proc. civ. permite lămurirea unor aspecte

soluționate prin hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat,

astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de SC T.C. SA împotriva Deciziei nr. 272 din 4

noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 martie 2015.