ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1376/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Județul Iași reprezentat prin Consiliul Județean Iași, au solicitat cenzurarea legalității modului de stabilire a despăgubirii oferite de expropriator în procedura de expropriere efectuată în vederea realizării obiectivului de investiții "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași’’, cenzurarea valorică a despăgubirii acordate și stabilirea despăgubirii legale, echitabile, pentru repararea prejudiciului produs prin lipsirea de bunurile preluate în patrimoniul județului Iași, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 1623 din 28 mai 2014, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Județul Iași reprezentat prin Consiliul Județean Iași. A anulat, în parte, hotărârile nr. 6, nr. 7 și nr. 202/2011 emise de pârât, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților. A obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 38.584,6 RON cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 459,45 mp teren, identificat în sector cadastral x în extravilanul municipiului Iași și reclamantei C. suma de 1889,55 RON cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 22,55 mp, teren identificat în sector cadastral x extravilan din municipiul Iași, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă hotărârii. A obligat pe pârât să plătească reclamantului A. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia civilă nr. 444 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul declarat de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 1623 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași. A schimbat în parte hotărârea atacată, sens în care a admis în parte acțiunea introductivă și a obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 25.005 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 459,45 mp teren și reclamantei C. suma de 1.227 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 22,55 mp teren, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contraveneau deciziei. A respins apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței atacate. A dispus obligarea reclamanților la plata sumei de 785,25 RON, reprezentând diferență onorariu către expertul D. și a pârâtului la plata sumei de 1.285,25 RON diferență onorariu către același expert.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs: Prin decizia nr. 2232 din 31 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanții C., B. și A. împotriva deciziei nr. 444 din 12 iunie 2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă. A fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași împotriva deciziei nr. 444 din 12 iunie 2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Al doilea ciclu procesual:

Rejudecare apel - hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia civilă nr. 583 din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelurile formulate de reclamanții A., B. și C. și de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași. A schimbat în parte sentința civilă nr. 1623 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași. A obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 25.005 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 459,45 mp teren și reclamantei C. suma de 1.227 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 22,55 mp teren. A obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 18.867,75 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul 3.773,55 mp rămas în proprietatea lor și reclamantei C. suma de 9.678,5 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul de 744,5 mp rămas în proprietatea acesteia. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contraveneau deciziei. A obligat pe reclamanții A., B. și C. să plătească suma de 785,25 RON diferență onorariu expert domnului expert D. și pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească suma de 1.285,25 RON diferență onorariu expert domnului expert D..

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs: Prin decizia nr. 851 din 14 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public. A admis recursul declarat de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași împotriva deciziei civile nr. 583 din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare. Al treilea ciclu procesual:

Rejudecare apel - hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia civilă nr. 248 din 9 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelurile formulate de reclamanții A., B. și C. și de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 1623 din 28 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași. A obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 25.005 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 459,45 mp teren și reclamantei C. suma de 1.227 RON, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii suprafeței de 22,55 mp teren. A obligat pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească reclamanților A. și B. suma de 18.867,75 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul 3.773,55 mp rămas în proprietatea lor și reclamantei C. suma de 9.678,5 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul de 744,5 mp rămas în proprietatea acesteia. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii. A obligat pe reclamanții A., B. și C. să plătească suma de 785,25 RON diferență onorariu expert domnului expert D. și pe pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași să plătească suma de 1.285,25 RON diferență onorariu expert domnului expert D.. A obligat pe apelantul Județul Iași - Consiliul Județean Iași la plata către apelantul A. a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și la plata către apelanta B. a sumei de 1050 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 248 din 9 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a precizat că discuția în prezentul litigiu se poartă cu privire la nelegalitatea administrării probatoriului, precum și a nesocotirii de către instanța de apel a dispozițiilor privind rolul activ, așa cum sunt acestea precizate în cuprinsul art. 129 pct. 5 C. proc. civ. Referitor la valoarea prejudiciului colateral stabilit de instanța de apel produs prin exproprierea suprafețelor de teren necesare pentru realizarea lucrării de utilitate publică "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași", a precizat că potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experții și instanța să țină seama de două criterii legale, și anume "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" și respectiv "daunele" aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse și alte dovezi. În ce privește valoarea reală a imobilului expropriat, primul criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța trebuie să aibă în vedere prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind imobile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială. În ceea ce privește al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților - prejudiciul, este de observat, în primul rând, că despăgubirile la care se referă dispozițiile art. 26 includ și prejudiciul creat proprietarului, ceea ce presupune că acest prejudiciu este consecința exproprierii, întrucât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii. În al doilea rând, compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamanților, aceștia având obligația de a-1 determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele învestirii. Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real, precum și întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate. De aceea, din perspectiva celui de al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenită reclamanților - prejudiciul, este de semnalat că despăgubirea la care se referă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 include, într-adevăr, și prejudiciul creat proprietarului. În acest context normativ, instanța are, însă, obligația să examineze dacă componentele acestuia reprezintă sau nu un prejudiciu cert și să stabilească întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate. Așadar, prejudiciul adus proprietarului bunului expropriat poate include doar acele daune efective, certe, cunoscute și determinate sau determinabile la momentul exproprierii, nu și acele daunele eventuale, incerte, ipotetice, care nu pot fi determinate ori determinabile Ia momentul exproprierii. Prin Raportul de expertiză E., F. și G. întocmit în al doilea ciclu procesual, valoarea de circulație recomandata de comisia de experți pentru terenul de 4.518 mp (377,5mp +744,45 mp) rămas în proprietatea reclamanților după expropriere ținându-se seama de regimul juridic al acestuia, de categoria de folosință, de destinația sa, de caracteristicile și modalitatea în care erau utilizate la momentul exproprierii, de lipsa de acces a terenului și de imposibilitatea de exploatare este de: 25.000 euro (122.960 RON) la data de 03.03.2023 (5 euro/mp), respectiv 9.036 euro (37.7601ei) la data de 17.03.2011 (2 euro/mp). Curtea de apel a reținut faptul, că deși experții au realizat evaluarea prin raportare la trei metode, valoarea de 2,77 euro/mp a fost avută în vedere de instanță, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială este criteriul legal, reglementat de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Deși a precizat acest aspect și a reținut această valoare, în dispozitivul hotărârii a stabilit obligarea pârâtului Județului Iași la plata sumei de 18.867,75 euro echivalent în RON la data plății cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul 3.773,55 mp rămas în proprietatea reclamanților A. si B. și reclamantei C. suma de 9.678,5 euro, echivalent în RON la data plății cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul în legătură cu terenul de 744,5 mp rămas în proprietatea acesteia. Aceste sume au fost preluate din decizia Curții de Apel Iași nr. 583 din 2 decembrie 2020 - casată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu are nici o putere. Se pune astfel, problema necesității administrării probei cu expertiza tehnică evaluatorie (a treia în aceasta cauză), în condițiile în care instanța de apel a preluat valorile dintr-o decizie casată și care reprezintă, de fapt, prețul de cumpărare a terenului în anul 2007. De asemenea, potrivit art. 315 alin. (4) C. proc. civ., la rejudecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 C. proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător. Deși Curtea de Apel Iași a admis apelul pârâtului Județului Iași - Consiliul Județean Iași și a rejudecat apelul (ca urmare a admiterii recursului județului Iași- Consiliul Județean Iași), aceasta nu a aplicat prevederile art. 296 C. proc. civ. și în cazul pârâtului. Județul Iași - Consiliul Județean Iași prin cererea de apel, precum și prin cererile de recurs anterioare și prezenta cerere, solicită modificarea valorilor despăgubirilor produse prin exproprierea terenurilor necesare pentru realizarea lucrării de utilitate publică "Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași", acordate de prima instanță, considerând că acestea nu au fost stabilite prin metodele prevăzute de lege. Deși prin considerentele deciziei nr. 248/2023 se apreciază că a fost sesizată în rejudecarea apelului numai cu împrejurări și motive de natură a schimba soluția în favoarea celui care a uzat de calea de atac ce a determinat casarea hotărârii, în speță doar pârâtul Județul Iași, formulând calea de atac a recursului, pentru reclamanți care nu au înțeles a ataca cu recurs decizia pronunțată de instanța de apel în faza anterioară, acea soluție a intrat în puterea lucrului judecat, soluția pronunțată de instanța de apel preia în totalitatea dispozitivul și valorile despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 583/2020. În accepțiunea instanței de apel, această decizie are putere de lucru judecat, deși a fost casată prin decizia Înaltei Curți de Casație nr. 851/2021. Motivul de recurs se referă la faptul că despăgubirile nu au fost corect stabilite și nu se pot acorda întrucât nu pot fi introduse în structura despăgubirilor, sume de bani care reprezintă contravaloarea terenului la momentul cumpărării, teren care a rămas în proprietatea reclamanților. Motivarea instanței de apel referitoare la faptul că reclamanții suferă o pierdere patrimonială prin scăderea valorii terenurilor rămase în proprietate prin anihilarea dreptului reclamanților de a poseda și utiliza terenurile prin lipsa unei căi de acces la drumul public nu poate fi avută în vedere, întrucât așa cum am precizat aceștia nu au avut niciodată acces la un drum public, accesul la proprietățile reclamanților se făcea prin drumul de exploatarea agricolă DE4432, care nu era un drum public. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că aceste proprietăți ale reclamanților nu au avut niciodată, de la momentul dobândirii, acces la drum public, astfel încât nu se poate vorbi de anihilarea drepturilor reclamanților apelanți de a poseda și utiliza terenurile prin accesul fizic și legal la acestea. De altfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert H., invocat de instanța de apel în decizia contestată, care a avut drept obiectiv identificarea căii de acces pentru suprafețele de teren care au rămas în proprietatea reclamanților în urma exproprierii s-a precizat care este singura servitute de trecere pentru a asigura accesul la aceste proprietăți. Instanța de apel nu a ținut cont de acest raport și de varianta stabilită prin acesta care ar fi rezolvat problema accesului la proprietăți, stabilind însă o reparare echitabilă a prejudiciului suferit prin expropriere la o dublă sau chiar triplă despăgubire. Acordarea sumelor pe care reclamanții le-au plătit la cumpărare, cu titlu de prejudiciu produs prin expropriere, echivalează cu o dublă îmbogățire pe seama autorității publice județene. În concret, în cauză, nu a intervenit o depreciere valorică a suprafeței de teren în litigiu, față de situația anterioară exproprierii, când terenul avea regimul juridic de teren "agricol extravilan", astfel încât reclamanții să pot invoca diminuarea potențialului terenului astfel valorificat anterior exproprierii. De asemenea, nu a intervenit nicio schimbare a categoriei de folosință a terenului rămas în proprietatea reclamanților în urma exproprierii, sens în care nu fost alterată funcționalitatea terenului, aspect relevant în determinarea unui prejudiciu cert și care ar trebui reparat în legătură cu suprafața în litigiu. Indiferent dacă era sau nu expropriat acest teren nu putea fi utilizat decât pentru cultivare, fiind interzise amplasarea de construcții definitive pe acestea, astfel încât criteriile de individualizare care au fost avute în vedere la stabilirea valorii terenului (posibilități de racordare la rețelele de utilități, rețele de alimentare cu apă și canalizare, rețea de gaze naturale) nu pot fi luate în considerare. Referitor la funcționalitatea terenului rămas după expropriere, în sensul înlăturării căii de acces spre proprietatea deținută de reclamanți, menționează că exproprierea proprietarilor s-a realizat numai pentru suprafețele de teren necesare lucrării de utilitate publică "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași" suprafețe incluse în coridorul de expropriere, conform Hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 37/2011 . În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 255/2010: (1) În vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 și 2, expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor', conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile (3) În înțelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentațiilor de urbanism ori a documentațiilor topocadastrale, aprobate conform legii, și este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici, cu documentația de urbanism sau cu documentația topo-cadastrală, după caz, incluzând și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate." Recurenta-pârâtă solicită instanței să reconsidere situația de fapt și drept invocată în cauză, să dispună admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 248/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2011 și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de A., B. și C. în contradictoriu cu Județul Iași - Consiliul Județean Iași având ca obiect expropriere. 5. Apărările formulate în cauză: La dosar nu a fost depusă întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Astfel cum a reținut și instanța de apel, având în vedere soluțiile intrate în puterea lucrului judecat în urma celor două casări succesive, obiectul rejudecării în actuala etapă procesuală a constat în determinarea prejudiciului produs ca urmare a măsurii exproprierii asupra terenurilor rămase în proprietatea reclamanților, respectiv 3.773,55 mp - pentru reclamanții Boghean și 744,5 mp - pentru reclmanta C.. Cu privire la aceste suprafețe, metoda de evaluare folosită de expropriator nu a avut în vedere faptul că, din cauza exproprierii, respectivele terenuri nu au acces la drumul public, fiind astfel depreciată valoarea acestora, consecința fiind afectarea dreptului de proprietate, reclamanții solicitând o reparare echitabilă a prejudiciului provocat prin scăderea valorii terenurilor rămase neexpropriate. Subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât Județul Iași - Consiliul Județean Iași a precizat că discuția în litigiu se poartă cu privire la nelegalitatea administrării probatoriului, precum și a nesocotirii de către instanța de apel a dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. privind rolul activ. Referitor la nelegalitatea administrării probatoriului, recurentul-pârât invocă o nelegalitate de ordin procedural, atât prin prisma soluționării criticilor aduse de recurent probei, cât și din perspectiva valorii pe care instanța a acordat-o acesteia. Principala critică adusă hotărârii recurate vizează, în fapt, cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților, recurentul-pârât arătând că, deși instanța de apel a reținut în considerente valoarea de 2,77 euro/mp ca fiind valoarea terenului ulterior exproprierii, totuși, în dispozitivul hotărârii a stabilit obligarea pârâtului Județului Iași la plata sumei de 18.867,75 euro echivalent în RON la data plății cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs reclamanților Boghean în legătură cu terenul 3.773,55 mp rămas în proprietatea acestora și a sumei de 9.678,5 euro, echivalent în RON la data plății pentru prejudiciul adus reclamantei C. în legătură cu terenul de 744,5 mp rămas în proprietatea acesteia. Recurentul-pârât apreciază că, încălcând dispozițiile art. 311 C. proc. civ. ce prevăd că hotărârea casată nu are nici o putere, instanța de apel a preluat sumele mai sus evidențiate din decizia Curții de Apel Iași nr. 583 din 2 decembrie 2020 - hotărâre casată de Înalta Curte de Casație și Justiție în etapa procesuală anterioară. O altă critică inserată în cererea de recurs se referă la încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 315 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care la rejudecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător. Recurentul-pârât a arătat că, deși a admis apelul pârâtului Județului Iași - Consiliul Județean Iași și a rejudecat apelul ca urmare a admiterii recursului declarat de această parte, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 296 C. proc. civ., obligând pârâtul la plata acelorași sume care au fost stabilite prin decizia nr. 583/2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, împotriva căreia Județul Iași - Consiliul Județean Iași a formulat recurs - admis prin decizia nr. 851/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceste critici formulate de recurentul-pârât sunt nefondate. În cauză, în ceea ce privește valoarea terenului, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că terenul avea la data exproprierii o valoare de piață de 13 euro/mp, astfel cum a stabilit expertiza evaluatorie realizată în primul ciclu procesual. Prin raportul de expertiză realizat în rejudecarea apelului, raport împotriva căruia niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni, s-a statuat că după expropriere terenul are o valoare de 2,77 euro/mp. Scăderea valorii unui mp de teren (rezultată din diferența între valoarea avută la data exproprierii și cea rezultată în urma exproprierii) este de 10,23 euro/mp, astfel cum a reținut instanța de apel, aceasta fiind valoarea la care au fost calculate despăgubirile. Prin modalitatea de redactare a criticilor, reiese că recurentul-pârât este în eroare în ceea ce privește valoarea la care au fost calculate despăgubirile. Instanța de apel nu a avut în vedere valoarea terenului după expropriere (2,77 euro/mp) - astfel cum susține recurentul, ci a stabilit cuantumul prejudiciului prin raportare la diferența dintre valoarea avută de teren la data exproprierii (13 euro/mp) și valoarea de după expropriere (2,77 euro/mp), rezultând scăderea valorii unui mp de teren cu 10,23 euro. Or, reținând această valoare, cuantumul prejudiciului rezultat ar fi fost mai mare (10,23 euro x 3773,55 mp = 38.603,41 euro - față de suma de 18.867,75 euro acordată de instanța de apel), astfel încât recurentul-pârât ar fi fost prejudiciat în propria cale de atac, dat fiind că rejudecarea apelului a avut loc doar ca urmare a exercitării recursului de către pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean Iași, recurs admis prin decizia de casare nr. 851/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Contrar susținerilor recurentului-pârât, tocmai în aplicarea prevederilor art. 296 C. proc. civ. ce consacră principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța de apel a obligat pe pârât la plata acelorași sume care au fost stabilite prin decizia nr. 583/2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, hotărâre împotriva căreia reclamanții nu au înțeles a exercita recurs. Cum doar pârâtul a formulat calea de atac a recursului, pentru reclamanți, decizia pronunțată în etapa procesuală anterioară a intrat în puterea lucrului judecat. Așadar, critica referitoare la încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 315 alin. (4) C. proc. civ. se dovedește a fi nefondată. Aspectele legate de situația de fapt, amplasamentul special al terenului expropriat, categoria de folosință și destinația acestuia, nu constituie critici de natură a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pe lângă faptul că nu relevă vreo critică de nelegalitate, pârâtul avea posibilitatea să invoce aceste elemente pe calea obiecțiunilor la expertiză. Or, astfel cum anterior s-a reținut, niciuna dintre părți nu a contestat raportul de expertiză evaluatorie realizat în actuala etapă procesuală, iar criteriul ales pentru stabilirea despăgubirilor este cel al valorii de piață al terenului - prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială - criteriu legal reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994. În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a hotărârii decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. referitoare la rolul activ al instanței, se constată că recurentul-pârât Județul Iași - Consiliul Județean Iași doar a enunțat această susținere, astfel încât nu poate face obiect al analizei. Pentru considerentele expuse, în limita criticilor formulate de recurentul-pârât, se constată legalitatea deciziei recurate. Reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului sunt nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.