ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2388 din 3 octombrie

2012, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu Județul Iași și

Președintele Consiliului Județean Iași și, pe cale de consecință, a dispus

anularea H.C.J. nr. 3 din 16 martie 2011 și a hotărârilor subsecvente H.C.J. 37

și H.C.J. 38 din 11 februarie 2011 sub aspectul stabilirii cuantumului

despăgubirii pentru expropriere pentru cauză de utilitate publică în sumă de

74.566 RON.

A stabilit cuantumul

despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului P.A. la suma de 355.000 RON și a

obligat pârâtul la plata către reclamant a acestei sume.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul P.A. este

proprietarul unei suprafețe de 5.000 mp teren situată în extravilanul

municipiului Iași, identificat cadastral sub nr. 18843 UAT Iași.

Prin Adresa nr. 131

din 5 ianuarie 2011 acesta a fost notificat de către Consiliul Județean Iași,

în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, despre intenția de

expropriere a acestui teren în vederea realizării obiectivului de investiții

„Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Iași”, comunicându-i-se că valoarea

despăgubirilor stabilită conform legii este de 74.566 RON.

La data de 14 martie

2011 s-a încheiat Procesul-verbal nr. 12 între reclamant și Consiliul Județean

în care s-a consemnat că acesta nu este de acord cu valoarea despăgubirilor

acordate, motiv pentru care în termen legal s-a adresat instanței de judecată.

Analizând raportul de

expertiză efectuat în cauză având în vedere obiecțiunile formulate de părți,

răspunsul la obiecțiuni și concluziile finale, instanța a considerat că

valoarea de 17 euro/mp, stabilită de expertul numit de instanță ing. R.A. și

expertul desemnat de expropriator ing. M.A., este cea care reflectă situația

din teren, asigurând expropriatului o justă și reală despăgubire pentru

imobilul în suprafață de 5.000 mp.

Pentru evaluare au

fost astfel alese cinci proprietăți comparabile, selectate dintre diverse

oferte de vânzare terenuri extravilane din zonele Ciric, Șorogari și Aroneanu,

oferte înregistrate în perioada decembrie 2011 - februarie 2012.

Cât privește punctul

de vedere al expertului desemnat de reclamant, potrivit căruia valoarea

metrului pătrat de teren în zonă este de 38 euro/mp, instanța a reținut că

acesta face doar o simplă referire la o expertiză efectuată în alt dosar

raportată la condițiile de piață, fără o argumentare care să se refere la

standardele internaționale în Evaluare.

Prin Decizia civilă

nr. 2 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași, secția I civilă a respins

apelul declarat de Județul Iași, Consiliul Județean Iași, prin președinte,

împotriva Sentinței civile nr. 2388 din 3 octombrie 2012 Pronunțată de

Tribunalul Iași, secția I civilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamantul P.A. este

proprietarul unei suprafețe de 5.000 mp teren situată în extravilanul

municipiului Iași, identificat cadastral sub nr. 18843 UAT Iași.

Prin Adresa nr. 131

din 5 ianuarie 2011 acesta a fost notificat de către Consiliul Județean Iași în

conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, despre intenția de

expropriere a acestui teren în vederea realizării obiectivului de investiții

„Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Iași”, comunicându-i-se că valoarea

despăgubirilor stabilită conform legii este de 74.566 RON.

Terenul, care

constituie obiectul exproprierii, are un caracter special deoarece este

amplasat în zona de dezvoltare a Aeroportului Internațional Iași.

Sintagma „prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele” din cuprinsul art. 26 din Legea nr.

33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de

tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contractul de

vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare

sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe

internet.

Din Raportul de

expertiză întocmit în prezenta cauză, rezultă că experții au avut în vedere,

pentru evaluare „cinci proprietăți comparabile selectate dintre diverse oferte

de vânzare terenuri extravilane din zonele Ciric, Șorogari și Aroneanu”. Așa

fiind, experții aveau obligația de a face verificări în acest sens, la agenții

imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă etc.

De asemenea, în

conformitate cu prevederile art. 21 din H.G. nr. 525/1996, “Autorizarea

executării construcțiilor în vecinătatea terenurilor aferente aeroporturilor și

a culoarelor de siguranța stabilite conform legii se face cu avizul conform al

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.” Avându-se în

vedere evenimentele aviatice produse în ultima perioadă, la obținerea acestui

aviz sunt condiții ca aeroporturile să fie considerate „zone expuse la riscuri

tehnologice”, în sensul prevederilor art. 11 din H.G. nr. 525/1996.

Terenul în litigiu

(5.000 mp) a fost dobândit în anul 1992 în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind

folosit până la data litigiului doar pentru culturile agricole .

În conformitate cu

dispozițiile art. 11 alin. (8) și (9) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, pentru realizarea evaluării, expropriatorul

- județul Iași a utilizat prețul pe mp din expertiza notarială publicată pentru

județul Iași, anexa nr. 8.

Hotărârea Consiliului

Județean Iași nr. 37/2011 privind continuarea procedurilor de expropriere în

vederea realizării lucrărilor de utilitate publica "Dezvoltarea și

Modernizarea Aeroportului Internațional Iași" și Hotărârea Consiliului

Județean Iași nr. 38/2011 privind emiterea titlului de expropriere a proprietarilor

privați, persoane fizice și juridice afectate de realizarea lucrării de

utilitate publică “Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului Internațional Iași”

sunt acte administrative de autoritatea publică județeană - Consiliul Județean

Iași, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Județul

Iași - Consiliul Județean Iași, pentru motive de nelegalitate, potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ., astfel:

- Instanța de apel a

respins apelul ca nefondat, considerând că pentru lămurirea împrejurărilor de

fapt precizate în motivele de apel, instanța trebuia să cunoască părerea unor

specialiști, părere care trebuia să fie concretizată într-o expertiză,

solicitată de apelant.

- Instanța de control

judiciar era obligată să verifice, fie și din oficiu, în baza rolului activ,

conform dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pertinența susținerilor

apelantului.

- Aprecierea

instanței de apel, în sensul că, nefiind solicitată efectuarea unei alte

lucrări de către alți specialiști, se prezumă absolut că expertiza inițială

trebuie reținută în cauză este, în mod evident, nelegală.

- Instanța de apel a

înțeles să mențină dispozițiile din sentința apelată cu privire la anularea

Hotărârii Consiliului Județean nr. 37/2011 și 38/2011, considerând că prima

instanță a soluționat corect cererea de chemare în judecată.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

În ce privește

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

sensul că decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, se are în

vedere nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dar și a

Legii nr. 225/2010.

De asemenea, Titlul

de proprietate nr. 181960 din 24 noiembrie 1992 al intimatului, rezultă că cei

5.000 mp teren sunt situați în extravilanul municipiului Iași, județul Iași,

categoria de nefolosință arabil, învecinat la latura sudică cu Unitatea

Militară din zona aeroportului.

De asemenea, din

raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar A.R., rezultă că terenul

intimatului este situat în extravilan - arabil și că este în imediata

vecinătate a Aeroportului Iași existent.

Deși rezultă cu

claritate din chiar cuprinsul Titlului de proprietate nr. 181960 din 24

noiembrie 1992, că terenul este învecinat la latura sudică, cu însăși latura

sudică a unității militare, experții judiciari au susținut că terenul în

litigiu s-ar învecina cu drum de exploatare.

Toate acestea conduc

la o concluzie și anume că, la data exproprierii, terenul în litigiu era

„extravilan agricol, și din cauza situării sale, atât în apropierea unității

militare (UM .....) cât și a aeroportului, constituie un teren restricționat

pentru construcții, doar cu avizele speciale ale Ministerului Apărării

Naționale ale Autorității Aeronautice Civile, cu respectarea Ordinului

Ministerului Transporturilor nr. 493/2007 și al Legii nr. 50/1981.

Toate aceste elemente

rezultă din probele dosarului, respectiv din înscrisuri.

Astfel, apelantul

susține că terenul face parte din categoria terenurilor pentru care sunt impuse

anumite restricții, deoarece este situat în imediata vecinătate a aeroportului.

În acest sens, terenul poate fi folosit numai pentru culturi, fiind interzisă

amplasarea construcțiilor.

Însă, pentru

lămurirea acestor împrejurări de fapt, se impunea ca instanța de apel să

cunoască părerea unor specialiști. Or, apelantul nu a solicitat efectuarea unei

noi expertize în cauză pentru lămurirea aspectelor ce formează obiectul

criticilor formulate de Consiliul Județean Iași.

Motivele de apel

formulate de Consiliul Județean Iași sunt în principal critici referitoare la

raportul de expertiză întocmit de instanța de fond.

Din motivarea

hotărârii instanței de apel se poate observa că în realitate nu se răspunde la

criticile Consiliului Județean Iași.

Potrivit art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Aspectul urbanistic

al zonei, descris de expert, nu corespunde realității din teren, fiind vorba de

o vale, experții reținând că terenul este ușor înclinat către nord, fără nicio

construcție semnificativă și autorizată legal în apropierea terenului

expropriat.

Imobilul expropriat

are un caracter special, neputând fi utilizat decât pentru culturi agricole iar

nu și pentru construcții.

Valoarea de piață a

acestuia este una similară terenurilor cu destinația agricolă. Că valoarea de

preț, de 3,5 euro/mp, așa cum s-a stabilit inițial, era mai mult decât

satisfăcătoare pentru această categorie de teren.

De asemenea,

expertul, la calcularea cuantumului despăgubirii, nu a ținut seama de criteriul

„prețului cu care s-a vândut în mod obișnuit imobilele, prevăzut de același

text legal - art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Or, instanța de apel

a validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanță pe baza unui

raport de expertiză, din care nu rezultă că experții au ținut seama de prețul

cu care se vindeau în mod obișnuit terenurile de același fel, situate în

aceeași unitate administrativ-teritorială la dat întocmirii raportului de

expertiză.

În concluzie, terenul

în litigiu, fiind extravilan, cu destinație agricolă și cu duble restricții, de

eventuală construire (unitate militară, aeroport existent), despăgubirea nu ar

putea fi făcută decât cu raportare la un teren agricol, de același fel, iar nu

la un teren de altă natură, potrivit prețului obișnuit de tranzacționare, și cu

respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Examinând

considerentele hotărârii atacate este de reținut că aceasta este în realitate

nemotivată.

Obligația de a motiva

hotărârile judecătorești și de a răspunde tuturor capetelor de cerere formulate

de părți intră în conținutul dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru toate aceste

considerente, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea acesteia spre rejudecare instanței de apel, cu refacerea expertizei

potrivit art. 315 C. proc. civ., art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul județul Iași - consiliul județean Iași împotriva Deciziei

civile nr. 2 din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM