ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1888/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iulie 2008 sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanții A. și A. au chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul pe care acesta îl ocupă.

Prin sentința civilă nr. 225 din 31 ianuarie 2022, Judecătoria Botoșani a respins excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii formulată la termenul din 24 martie 2009, invocată de pârâți.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E..

A stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților este data de linia conturată de punctele 2, 3, 4, 5, 6 din Anexa nr. 1 la Completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, depusă pentru termenul din 8 iulie 2020, efectuată în cauză de expert F.. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect revendicare și ridicare construcții.

A obligat reclamanții să achite către expert F. suma de 1000 de RON cu titlu de onorariu definitiv. A respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și A..

Prin decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și A. împotriva sentinței civile nr. 225 din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Botoșani. A obligat reclamanții să plătească intimaților suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Împotriva acestei decizii reclamanții A. și A. au formulat cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 123 din 22 mai 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire formulată de reclamanții A. și A., ca fiind tardivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., revizuenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de revizuire.

Prin primul motiv de recurs dezvoltat, revizuenții au învederat că instanța de revizuire a admis excepția tardivității cererii de revizuire, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod de procedură, în condițiile în care aplicabile în cauză sunt dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, respectiv prevederile art. 137 alin. (1) din cod.

Prin cea de-a doua critică formulată, au imputat instanței de apel aplicarea eronată a dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., prin reținerea că termenul de 1 lună pentru formularea cererii de revizuire curge de la momentul pronunțării deciziei nr. 10 R din 6 martie 2024, și nu de la comunicarea acestei hotărâri.

Au susținut că greșeala instanței constă în faptul că nu a observat inaplicabilitatea, în speță, a tezei a II-a a art. 324 alin. (1) C. proc. civ., întrucât decizia nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani pretinde doar o reevocare a fondului - păstrând soluția primei instanțe, iar prima hotărâre definitivă, nu este o decizie de recurs după evocarea fondului.

Drept urmare, au considerat că cererea de revizuire a fost formulată în termen.

Intimații D., E., C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deși subsumate de recurenți motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865, criticile efectiv formulate se circumscriu ipotezei de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 din același cod și vizează aplicarea greșită a normelor de procedură, respectiv aplicarea greșită a art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ. și ale art. 324 alin. (1), teza a II-a din vechiul C. proc. civ.

Criticile astfel dezvoltate sunt nefondate, având în vedere cele ce succed.

În cadrul primei critici, recurenții au invocat nelegalitatea deciziei recurate, solicitând casarea acesteia pe motiv că instanța de revizuire a aplicat greșit dispozițiile art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ.. Aceștia au susținut că, în mod eronat, s-a apreciat că excepția tardivității cererii de revizuire trebuie analizată cu prioritate potrivit acestor dispoziții, deși cauza era guvernată de prevederile C. proc. civ. din 1865, respectiv art. 137 alin. (1).

Cu titlu preliminar, se impune menționat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865, întrucât recursul este exercitat împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cerere de revizuire vizând decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, într-un proces început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.. În consecință, sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Este adevărat că, la pagina 5 a deciziei atacate, instanța de revizuire a făcut referire la analizarea cu prioritate a excepției tardivității în temeiul art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ.. Totuși, această mențiune nu are aptitudinea de a atrage incidența unui motiv de casare, întrucât nu reflectă o problemă de legalitate propriu-zisă, ci doar o eroare de redactare cu caracter material, lipsită de consecințe asupra soluției adoptate. Prin urmare, nu se poate susține că această împrejurare ar afecta validitatea hotărârii atacate în sensul prevăzut de dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.

Aceasta întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., instanța are obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care înlătură necesitatea administrării probatoriului sau, după caz, a cercetării fondului cauzei, în tot sau în parte. Reglementarea echivalentă din C. proc. civ. din 1865 se regăsește în art. 137 alin. (1), care prevede, în termeni similari, că instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond ce fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.

Simpla menționare a unui text procedural dintr-un alt cod nu echivalează cu o veritabilă încălcare a normelor de procedură, întrucât prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 137 alin. (1) din vechiul cod au un conținut substanțial identic, reglementând obligativitatea instanței de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care pot face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Așadar, eroarea strecurată de instanța de revizuire, constând în indicarea unui articol din noul cod, reprezintă o simplă eroare materială care nu atrage incidența vreunui caz de casare, în lipsa oricărei vătămări procesuale suferite de parte.

În ceea ce privește critica de nelegalitate formulată de recurenți, în sensul că instanța de revizuire ar fi respins în mod nelegal cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, apreciind greșit momentul de la care începe să curgă termenul legal de o lună, deși încadrabilă în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Înalta Curte reține că analiza instanței de recurs presupune examinare conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluția pronunțată de instanța de revizuire, prin decizia recurată, este aceea de respingere, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire, neprocedându-se la o judecată pe fond a căii de atac.

Astfel, instanța de recurs constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865 a început să curgă la 6 martie 2024, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2010. Totodată, a reținut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 6 aprilie 2024. Cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de Apel Suceava la 19 aprilie 2024 (data depunerii la poștă, dosar Curte de Apel), după împlinirea termenului de revizuire prevăzut de lege.

Prin cererea de recurs, recurenții au criticat soluția dată de curtea de apel, susținând că, în speță, nu se aplică dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., întrucât prima hotărâre nu este o decizie pronunțată în recurs, iar cea de-a doua hotărâre nu este o decizie pronunțată de instanța de recurs care evocă fondul. Drept urmare, recurenții au apreciat că termenul de 1 lună curge de la comunicarea hotărârii definitive, respectiv de la comunicarea deciziei civile nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Ca atare, ceea ce contestă recurenții este aplicarea greșită a normelor procedurale ce reglementează termenul de declarare a cererii de revizuire, prin raportare la data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

Totodată, trebuie menționat că termenul de o lună se calculează, pentru ipoteza prevăzută la pct. 7 al art. 322, raportat la ultima hotărâre dintre cele pretins contradictorii, întrucât numai această ultimă hotărâre poate fi atacată cu revizuire, fiind hotărârea care, prin caracterul său definitiv sau irevocabil, a creat efecte juridice irevocabile care contrazic o hotărâre anterioară cu autoritate de lucru judecat.

În speță, ultima hotărâre pretins contradictorie este decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă în soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 225 din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Botoșani.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil ratione temporis, hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile, inclusiv în ipoteza în care instanța de recurs evocă fondul cauzei.

Drept urmare, decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă este o hotărâre irevocabilă. Or, conform normelor de procedură anterioare, respectiv art. 261 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu se comunicau părților, întrucât acestea nu mai puteau fi atacate pe cale ordinară sau cu recurs. Comunicarea era instituită ca obligație procedurală doar în privința hotărârilor susceptibile de apel sau recurs, tocmai pentru a permite exercitarea căilor ordinare de atac și cea extraordinară a recursului, care exclude însă recursul la recurs față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel interpretarea recurenților, conform căreia termenul ar începe să curgă de la o comunicare care, în mod obiectiv, nu are loc, conduce la o concluzie inadmisibilă: aceea că termenul procedural nu ar începe niciodată să curgă. O asemenea abordare nu doar că încalcă dispozițiile legale aplicabile, dar contravine și intenției legiuitorului, generând, totodată, o stare de incertitudine juridică, golind de conținut regimul termenelor procedurale, care reprezintă o garanție esențială pentru stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice.

De asemenea, împrejurarea că decizia dată în recurs, prin care nu se evocă fondul cauzei, trebuie asimilată ipotezei din art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a, în ceea ce privește termenul de exercitare a cererii de revizuire, în sensul că acesta curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, rezidă și din argumentul potrivit căruia niciodată nu poate fi atacată prima hotărâre, în raport cu care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, și care, fiind definitivă, ar putea fi susceptibilă de recurs, întrucât, prin ipoteză, prima hotărâre, anterioară fiind celei de-a doua, ar presupune comunicarea anterioară pronunțării hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac de retractare.

Recurenții au susținut, totodată, că instanța de revizuire a calificat, în mod greșit, hotărârea atacată drept una prin care s-a procedat la evocarea fondului, deși, în realitate, prin decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoșani, a fost respins recursul declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 225/2022 a Judecătoriei Botoșani, fără ca instanța de control judiciar să fi soluționat cauza în fond.

Această critică este întemeiată, întrucât hotărârea în discuție nu este o hotărâre prin care s-a evocat fondul. Cu toate acestea, această eroare de calificare juridică, reținută de instanța de revizuire, nu influențează soluția pronunțată în ceea ce privește excepția tardivității, întrucât, astfel cum s-a menționat anterior, decizia atacată este irevocabilă și nu se comunică, iar termenul legal de o lună pentru introducerea cererii de revizuire se calculează de la data pronunțării hotărârii, respectiv de la 6 martie 2024.

Prin urmare, chiar în ipoteza în care instanța de revizuire ar fi calificat în mod corect natura juridică a hotărârii atacate, acest aspect nu ar fi condus la o altă soluție în ceea ce privește excepția tardivității, care s-ar fi impus oricum. În consecință, nu poate fi reținută existența vreunei vătămări procesuale aduse recurenților, de natură să justifice casarea hotărârii pronunțate.

În ceea ce privește momentul formulării cererii de revizuire, se reține că aceasta a fost transmisă prin poștă la 19 aprilie 2024, cu depășirea termenului legal, care s-a împlinit la 8 aprilie 2024, conform art. 101 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ.

Ca atare, cum din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluția curții de apel - de admitere a excepției tardivității căii de atac și de respingere a cererii de revizuire, ca tardivă, - este una corectă, neputându-se reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și A. împotriva deciziei civile nr. 123 din 22 mai 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.